May 23, 09 • Uncategorized • brylu • No Comments »

Deja putem vorbi de un sindrom. În harababura care guvernează această ţară deja de prea mult timp, sindromul “da ăla” a ajuns un fel de justificare naţională. Orice greşeală sau fărădelege ajungem să o tratăm prin intermediul acestei expresii. De exemplu, discutam ieri cu oficiali ai echipei de baschet Asesoft Ploieşti. Şi le ceream să îmi explice cum au înregistrat în contabilitate bani încasaţi pe bilete neînseriate, respectiv false. Justificarea lor a fost: da ce, ăia de la Sibiu le înregistrează? Sau cine vindea trompete la intrare în sală dădea chitanţă? Evident că nu au avut nicio dovadă ca să îşi susţină acuzaţiile. Dar li se părea absolut normal să încalce legea pentru că şi alţii fac la fel. Şi m-a mai frapat ceva. Indiferenţa lor cât se poate de sinceră. Cu musca pe căciulă, cu ilegalitatea cât şura din fundul curţii, erau absolut indiferenţi. Nici cea mai mică urmă de teamă sau ruşine. Furtul a ajuns o stare de fapt, care nu mai impresionează pe nimeni. “A, ai furat, păi io ce să fac, uite, am fost la nişte cumpărături”. Da, ştiu că nu le va face nimeni nimic. De aia sunt şi atât de indiferenţi.

Tags: editorial gazetaresc, mingea nu e rotunda, nesimtiti