În contradicţie cu chiloţii

Chiloții? Ä‚ia care chilotează avioane, ce, n-ați auzit de ei? Pe ei vreau să-i contrazic astăzi. Nu pe cei din carlingă ci pe ăia din amvon. După cum bine ÅŸtiți, nu-s omul care se dă în vânt după predici oficiale. Pe alea neoficiale (ale muierii par exampăl) le ascult, cu capul plecat, ca mieluÅŸelul. Dar alea oficiale iscă-n mine o tentă de revoltă aproape de fiecare dată. Acesta este un post despre spiritualitate.

Trecând peste caracterul pur polițist al cărții, Codul lui daVinci vine cu o remarcă genială, probabil singura care dă de gândit non-conspiraționiÅŸtilor, printre care mă număr. Biblia n-a fost trimisă pe pământ prin fax. True. Cartea sfântă în numele căreia s-au petrecut atâtea orori de-a lungul timpului este o creație a omului. Unii mai inspirați, alții vizionari, alții cu mai puțin talent la scris, oameni remarcabili, fără niciun dubiu, dar oameni. True. Tema subiectului de astăzi, eutanasia. Ză book spune clar ÅŸi pe ÅŸleau că no way Jose. Exclus. 

„Suferința, aduce răbdare ÅŸi răbdarea încercare, iar încercarea nădejde„(Apostolul Pavel în Romani 5, 3-4)

Scurt istoric al eutanasiei: Procedeul a fost legiferat pentru prima dată în 1906, în Statele Unite. Primul stat european care a legalizat eutanasierea este Olanda, în 2001, urmată îndeproape de Belgia. Numărul țărilor care permit eutanasierea este în creÅŸtere, dar departe de a forma o majoritate. Evident, eutanasierea are ÅŸi colțul ei întunecat. Hitler a fost primul care a folosit eutanasia în masă. ân perioada în care el a ținut hățurile Germaniei în mâini, 70 de mii de nou-născuți, invalizi sau bolnavi incurabili au căzut pradă visurilor ariene ale piticului dictator.

Eu cred în puterea minții omului asupra corpului. Cred în gândirea pozitivă mai mult decât cred în medicamente. Fără a mă considera Mafalda, cred că îmi dau seama de limitele mele. De momentul în care eu nu îmi sunt suficient ÅŸi am nevoie de un doctor. La fel de bine, sunt convins că omul îÅŸi dă seama când moare, în urma unei boli. Excludem boli accidentale gen infarct. Cred că aÅŸ putea fi rațional în momentul în care îmi dau seama că s-a încheiat. Hai, totuÅŸi, să spunem că n-ar fi normală eutanasierea la cerere. Dacă eu sunt citav, nu înseamnă că toată lumea e. Ce mă frapează însă e refuzul de a permite eutanasierea persoanelor aflate în stadiul vegetativ. Am urmărit ÅŸtirea legată de o italiancă, aflată în comă profundă de 17 ani de zile. Iar autoritățile refuzau să permită procedeul. După miliarde de explicații, ÅŸi-au dat ok-ul, dar toate clinicile din Italia au refuzat să o eutanasieze. A găsit una, într-un târziu, la Udinese. Medical, trupul fetei putea fi ținut în viață zeci de ani de acum înainte. Moral, spiritual, fata murise în urmă cu 17 ani. Circuitul sufletului în natură a fost ținut în stand-by atâta amar de vreme. Iertare chiloților spirituali, dar într-unele cazuri vorbiți tâmpenii.