O zi perfectă

a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SRwxU53SH9I/AAAAAAAABxQ/wqtY1NwKyGk/s1600-h/lali2.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 214px; height: 320px;” src=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SRwxU53SH9I/AAAAAAAABxQ/wqtY1NwKyGk/s320/lali2.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5268139899316477906″ //abr /De-o zi ca asta mi-e chiar haznă. Ai avut vreun moment în care simți că orice ai face, oricât te-ai strădui, proiectul în care eÅŸti implicat nu are nicio ÅŸansă de reuÅŸită? Că eÅŸti un biet Don Quijote ÅŸi în jurul tău apar tot mai multe mori de vânt? Eu trec prin câte o stare de asta măcar o dată la două săptămâni. Cu câinii mei, evident, doar cu ce altceva. ReuÅŸesc să găsesc un stăpân, întorc capul dau de alți 10 chinuiți în stradă. Oblojesc doi câini, după colț mă aÅŸteaptă 20. Åži mă simt atât de descurajat. Dar de fiecare dată apare ceva care mă scoate din nou pe linia de plutire ÅŸi îmi dă avânt. Au început deja să sune oameni. Că au câini pe lângă bloc, pe care îi îngrijesc, ÅŸi vor să le găsească un stăpân. Să îi ajutăm. N-am făcut un pas mare, dar pasul ăsta de bebeluÅŸ e ceva. Mă pierd în gânduri. De ce sunt atât de happy. Păi, proteviÅŸtii mei colegi au făcut o ÅŸtire cu campania noastră de adopții în Finlanda. Åži m-au rugat să îi duc la o persoană care a adoptat un câine. I-am dus la doamna Florea, pe Moldoveanu, la Lali. Lali a fost primul câine care mi-a rupt sufletul în direct, la televizor. Am fost cu ea, în primăvară, la Antena 1, în direct. Din ÅŸase căței câți am dus acolo, cinci au fost adoptați pe loc. Ea era cea mai blândă ÅŸi mai timidă dintre ei. A stat nemiÅŸcată jumătate de oră cât a durat emisiunea. Åži, apropo de ce scria Ade, atunci am văzut pentru prima dată resemnarea în ochii unui câine. Toți patrupezii din platou dispăreau de lângă ea, până a rămas singură, cu ochii în pământ. Mi-am jurat atunci că nu mă las până îi găsesc un stăpân. La vreo săptămână de la emisiune, mă sună o doamnă. Că îi e drag de ce facem noi, că iubeÅŸte câinii, că vrea un cățel. Când am auzit că stă la curte parcă l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Cu Silvana, am dus-o pe Lali ață pe Moldoveanu. Era speriată, timorată, vroia între frățiorii ei. Ce e greu, a trecut. Iar Lali a ajuns de la Antenă la Proteveu. O să o vedeți sâmbătă sau duminică dimineața la Åžtirile Pro TV. Tocmai am petrecut cu ea una dintre cele mai frumoase jumătăți de oră din viața mea. Mi-a umplut sufletul de bucurie. Să mor eu dacă nu merită tot efortul de pe lume mulțumirea pe care am avut-o eu azi.br /a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SRwxa3zU_1I/AAAAAAAABxg/prk-V9tfxQQ/s1600-h/lali3.jpg”img style=”display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 214px;” src=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SRwxa3zU_1I/AAAAAAAABxg/prk-V9tfxQQ/s320/lali3.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5268140001842233170″ //abr /a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SRwxX6MqbJI/AAAAAAAABxY/R-XqiWMCDTs/s1600-h/lali1.jpg”img style=”display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 214px;” src=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SRwxX6MqbJI/AAAAAAAABxY/R-XqiWMCDTs/s320/lali1.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5268139950945758354″ //a