Leapsa de birou

The Big Man vrea să-mi vadă biroul. Adică să mă violeze informatic, cum ar veni. Să se simtă ca acasă de la milioane de pixeli distanță. Cu toată întârzierea de rigoare, că aÅŸa e frumos, să nu vii chiar primul dar nici ultimul, voila.

N-am mai stat să îl aranjez ca să dea bine la public. Ce-i în guÅŸă e ÅŸi în căpuÅŸă. Să începem să explicăm. ân primul rând, se vede clar că îl citesc pe Zoso. Dedesubtul e că mi-am adus aminte de leapÅŸă citind articolul cu desktopul de secretară. Deh, omul mai ÅŸi îmbătrâneÅŸte. Apoi, de la dreapta la stânga. Folia de aluminiu în care a fost împachetată ultima ÅŸaormă, boxele ÅŸi căÅŸtile aferente, calendarul cu căței primit de la Vier Pfoten, un pahar din care tocmai ce sorbisem ultimele stroape de Fanta, o sticlă foarte frumos ornată, primită cadou de la niÅŸte prieteni foarte buni din Deva, plină pe sfert cu ce altceva decât o pălincă sănătoasă de Maramu din care cinstim ocazional. NeÅŸte telefoane, printre care ÅŸi mândrețea mea de 8900, o capsulă de Frontline ÅŸi un cititor de cipuri pentru cheței, că azi dau o fugă până la adăpost să le dau de papa ÅŸi să îi verific dacă au fost cuminți. This is it. Maicăăăăăăăl.