It's aliveee

In sfarsit gatesc. Dupa luni intregi in care am mancat doar pizza de la Real reincalzita am gaz. Si gatesc. Prin urmare, si mananc J) ceva mai consistent. In trei luni de zile am aflat cat de important este gazul. Si cum sa te descurci cand nu ai la indemana decat unelte de gatit pe curent. Cuptor si cuptor cu microunde. Am inceput cu curaj. Numai mancaruri la tava. De-alde pui cu cartofi, morcovi s-alte hodrobele. Va dau retete de va plictisiti. Ceea ce am patit si eu. M-am plictisit. Sa nu halesti tu un cartof prajit. Sa iti ploaie in gura dupa carnatii din Carrefour si sa nu-I cumperi gandind ca acasa s-asa n-ai cum sa ii prajesti. Si tocmai in perioada asta a anului. Probabil d-aia am cumparat si jumari de la Real, a caror poveste v-o spun pe larg cand ma intorc in transee. Dupa ce m-am plictisit sa tot stau doua ceasuri in fata cuptorului, am trecut pe semipreparate. Pizze fara niciun Dumnezau. Gordoane blioaie mai naspa decat talpa pantofului, sanvisuri expirate de prin hipermarketuri. Te miri ce fel de porcarii o tot vazut cuptiorul cu microunde. Dar cosmarul s-a incheiat. Acum dau in clocot spaghetele. Sosul bolognez cu un kil de carne e gata, ciupercile s-au rumenit si fac misto de smantana albicioasa si dolofana care asteapta sa unga intreaga creatie. Mmmmmmm. In sfarsit, mananc.

Tags:
2 Comments