Brylu plângăciosul

a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://isj.hd.edu.ro/cjapp/imagini/scoli/colegiul_decebal.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;” src=”http://isj.hd.edu.ro/cjapp/imagini/scoli/colegiul_decebal.jpg” border=”0″ alt=”” //abr /“Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG.”br /Să vă povestesc ce făceam eu acum 13 ani. A 11-a a fost piatra de căpătâi a educației subsemnatului. Cel mai greu an de învățământ la care am fost supus. Bine, doar din vina mea, evident. Ce să zic, îmi trăiam viața.br /Am scris eu acum câteva zile de profesoara mea de istorie, care ne asculta pe unde ne prindea. Doamna Pârvan. Un munte de femeie, extrem de blajină. Râdea de mine ÅŸi de Oaie ÅŸi ne spunea că trece prin noi. Un profesor cu adevărat deosebit. Despre ea circulau nenumărate legende prin liceu. Având în vedere că a fost profa de istorie a lui Nunu, tatăl meu, a Nonei, mătuÅŸa mea, nici nu mă mir că existau atâtea legende. Preda de când se înfințase liceul. Cică, unul mai tupeist, ar fi scris în interiorul tezei comentariul unui meci de fotbal. Că se zvonea că Pârvan citeÅŸte prima ÅŸi ultima pagină din lucrare. Åži gagiul ar fi luat 8. Sau, una mai reală, din câte ÅŸtiu eu, l-ar fi urmărit pe un coleg mai mare cu taxiul până la sala de biliard, ÅŸi l-ar fi ascultat acolo. Asta o cred pentru că am pățit-o pe propria piele. M-a ascultat la budă ÅŸi mi-a dat ÅŸi o notă bunicică.br /Dar povestea e alta. Chinuit de sinuzita mea, eram nevoit să fac de două ori pe lună puncții. Dureroase, dracu sa le ia. Iar toți profesorii ÅŸtiau că Brylynski e mucos ÅŸi trebuie să îi găurească doftorul nasul. Luni, oră de istorie. Åžtiam sută-n mie că mă ascultă. Åži prin urmare, am chiulit. Joi, următoarea oră. Vine draga de ea, cu privirea aia agera ÅŸi zâmbetul ironic de-abia mijit. Nu zice nimic, strigă catalogul ca ÅŸi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. După care se aÅŸează tacticoasă la catedră.br /”Bogdan, dragă. Unde ai fost luni?”br /”Păi, doamna profesoară, am trăit o tragedie. Duminică n-am putut să mai respir. M-am dus de urgență la doamna doctor la cabinet ÅŸi mi-a făcut din nou puncție. Åži acum sunt amețit”. Chestia asta ținea deobicei, deÅŸi cu ea nu o încercasem niciodată.br /”Când ai fost la ea? Pe la ce oră?”br /Eu, fraier, nu miros capcana. „La 12, doamna profesoară”br /”Bine”br /âmbățoÅŸat de victorie mă aÅŸed în bancă, împănat ca un cocoÅŸ. „Am făcut-o ÅŸi pe asta”. Cu 5 minute înainte să se termine ora, mă ia din nou la întrebări.br /”Sigur ai fost la doamna doctor la puncție?”br /”Da, doamna profesoară, cum să nu”br /”La ora 12, doamna doctor a fost la mine acasă, la un ceai”br /Totul sau nimic. „Doamna profesoară. Doar nu credeți că vă mint. Mă cunoaÅŸteți doar, ÅŸtiți că sunt un băiat sincer”br /Ea o lasă ca mine dar… „bine, după oră mergem până la ea la spital”br /Colegii deja schimbau fețe-fețe. Eu eram sigur că blufează. Åži am ținut de poveste până la capăt. Se termină ora ÅŸi mă invită spre spital.br /Zic în gândul meu, mergem până la poartă ÅŸi renunță. IeÅŸim din ÅŸcoală, mă invită să o țin la braț. „E, doar n-o fi aÅŸa de ÅŸmecheră”, încep să merg cu ea spre spital. „Mă duce până la cinematograf ÅŸi ne întoarcem”, trecem de cinematograf. „La cal sigur ne întoarcem”, trecem ÅŸi de statuia lui Decebal din centru, ea nimic. Când am văzut spitalul la 200 de metri în față, am început să caut varianta salvatoare, de totul sau nimic.br /După cum prietenii mei ÅŸtiu deja, eram faimos ÅŸi în acelaÅŸi timp batjocorit pentru abilitatea mea de a plânge la comandă. Era specialitatea casei când eram în căcat până în gât. Åži acum eram la un pas de înec. Clasicul „îmi moare pisica” ÅŸi lacrimile încep să curgă. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://lh6.ggpht.com/intalnire.decebal/SEKtl6dEhuI/AAAAAAAAASw/sPrUE3T_KDA/s720/DSCF0087.JPG”img style=”float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;” src=”http://lh6.ggpht.com/intalnire.decebal/SEKtl6dEhuI/AAAAAAAAASw/sPrUE3T_KDA/s720/DSCF0087.JPG” border=”0″ alt=”” //a ântr-un acces de sinceritate, chiar la poarta spitalului, mărturisesc tot. Cu lacrimi fierbinți o rog să mă ierte că am mințit-o, îi promit că nu mai fac niciodată, mă jur că luni iau 10, atât de bine o să învăț.br /ânchid ochii ÅŸi îmi aduc aminte figura ei. Un zâmbet jumătate ironic jumătate părintesc. „Åžtiam eu că n-o să reziÅŸti. Apropo, nici n-o cunosc pe doamna doctor. Cum o cheamă?”. Am crezut că mor acolo pe trotuar. Am fost ca o bucată de plastilină în mâna ei. A făcut cu mine ce-a vrut. M-a forțat cu bunăÅŸtiință, convinsă fiind că mint ÅŸi că nu am cohones să duc minciuna până la capăt. Pe drum înapoi mi-a spus că dacă intram pe poarta spitalului ar fi renunțat. Åži o cred. Am fost la 2 metri de victorie. Åži am clacat. De asta o iubesc, o prețuiesc ÅŸi o să îmi aduc aminte de ea întotdeauna. A fost una dintre cele mai bune lecții pe care le-am primit vreodată.