Bătălia pe cultură

Două muzee, doi oameni de cultură. Un oraÅŸ care se dovedeÅŸte mult prea mic pentru ei. Avem două muzee de clasă mondială pe care le porcăim prin conferințe de presă. E imposibil ca într-un asemenea oraÅŸ să coexiste atâta cultură. Pe deoparte, Corneliu Bucur e omul imposibil de mulțumit. Pentru el, niciodată nu e destul. Nu sunt destui bani, nu este destulă atenție, nu este suficientă înclinație spre cultura tradițională promovată de muzeul său.

Niciodată, de la crearea acestui muzeu în 1963 nu au fost atâtea monumente transferate sau reconstruite. Prestația acestui colectiv, în situația în care suntem tot timpul sub presiune, este uimitoare.

Corneliu Bucur

Pe de altă parte, Luca e mult mai puțin prezent în media. Sub aripa ocrotitoare a Ministerului Culturii, tace ÅŸi înțeapă. Rar, dar bine. âl doare că Bucur primeÅŸte o felie din feuda financiară care i s-ar cuveni doar lui.

Până la data de întâi decembrie, Muzeul Brukenthal avea înregistrați în toate secțiile muzeale 277.266 de vizitatori, cu peste 30.000 mai mulți decât în aceeaÅŸi perioadă a anului trecut

Sabin Luca

Dar amândoi ignoră un aspect. Muzeele lor au ajuns în acest punct culminant pentru că toată lumea ÅŸi-a dat interesul să le sprijine. Chiar dacă nu desfac buzunarele la fiecare pocnitură din degete, oamenii cu putere de decizie apreciază ambele muzee. Nu e nevoie să ne victimizăm în conferințele de presă ca să atragem atenția. Toată lumea a auzit de Brukenthal ÅŸi de Astra ÅŸi majoritatea ignoră măgărelile. Balanța nu înclină spre niciunul. Probabil asta ÅŸi roade. Că amândoi ocupă locul II.

• Bucur vorbeÅŸte de presiune. Luca de măgăreli. Diafanul culturii se tăvăleÅŸte în mocirlă. Åži nu într-una financiară, cum se tot sugerează. Ci doar într-una a orgoliilor