Azi iubesc din nou
Am aÅŸteptat special ziua de azi ca să scriu acest post. Åži m-am abținut să comentez, în special la articolul scris de Nosfer, deÅŸi mă mâncau degetele, tocmai pentru că n-am vrut să scriu nimic de Valentines Day. Din două motive. Primul, dar nu cel mai important, anti-americănismul caracteristic mie. âncep cu acest motiv ca să termin repede, că n-are rost să consumăm energia monitorului povestind de americanii cei patetici. La ei apreciez două chestii. Unitatea poporului când intră morcovul, Katrina, 9/11, toate momentele în care a fost nasoleală, ei au fost uniți. Åži brandingul evenimentelor. Oamenii au ÅŸtința marketingului ÅŸi de aici intoxicarea mondială. Doar pentru faptul că ei ÅŸtiu să promoveze o sărbătoare, nu înseamnă că trebuie să picăm toți pe spate. Azi mâine o să sărbătorim Ziua RecunoÅŸtinței. Să fim recunoscători pentru cablu, internet, jocuri pe PC ÅŸi hârtia igienică parfumată. God Bless. Da să le folosească în acelaÅŸi loc cu hârtia parfumată, cât mă priveÅŸte.Â
N-are rost să mă dau fițos. Cum nu ÅŸtiu mai nimic despre Valentines nu ÅŸtiu multe nici despre Dragobetele autohton. Dar ÅŸtiu un lucru. Că e al meu ÅŸi că mă reprezintă chiar ÅŸi numai pentru acest motiv. Că înseamnă mai mult decât niÅŸte inimioare roÅŸii ÅŸi o pizza în formă de inimă. Dragobetele e expresia potrivită a modului în care românii iubesc ÅŸi care e atât de frumos. Noi n-am fost niciodată amorezii de restaurante de lux, n-am iubit cu briz-briz-uri ÅŸi invenții moderniste. Dragostea românului a fost întotdeauna simplă ÅŸi delicată. Nu este doar dragostea pentru omul de lângă el ci pentru tot ce este lângă el. Pentru pădure, pentru natură, pentru animale, pentru mirosul unei flori ÅŸi culoarea unei ciuperci, pentru albastrul lacului de munte ÅŸi scânteile cerului înnegurat, pentru aerul de brad pe care doar la noi la munte îl poți simți, pentru pietrele lucioase de pe cărările bătute doar cu pasul, pentru omătul alb ÅŸi gros ca o spumă de lapte. Asta e ceea ce iubeam noi ÅŸi începem să uităm. Dragobetele nu e sărbătoarea mozoalelor ÅŸi sexului. E mult mai mult decât atât. Poate e momentul care ar trebui să ne aducă aminte cine suntem de fapt ÅŸi ce sălăÅŸuieÅŸte în sufletul nostru. Care să ne aducă aminte de vremurile simple în care iubeam pentru ca era o plăcere nu o poftă.Â
Pe vremuri, 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezeÅŸte, ursul iese din bârlog ÅŸi păsările îÅŸi caută cuiburi. Oamenii, în special tinerii, trebuiau să participe ÅŸi ei la bucuria naturii, sărbătorind astfel, Dragobetele
Când ați auzit ultima dată aceste cuvinte? Păsări, urs, primăvară, natura, cuiburi, bucurie…Â
Related Posts
About The Author
Daca in copilaria voastra ati auzit de Baba Dochia si de fiul ei Dragobete, daca primavara cu caldura ei inseamna ceva pentru voi, daca ghioceii va mai pot emotiona, daca azi, macar un minut, va ganditi la fiinta iubita si daca puteti crede cu adevarat ca spiritul autohton al dacilor nu a pierit, atunci sa fiti fericiti si iubiti tot anul !!!
Eiii… greu ce ceri tu aici… nu stiu citi mai simt asa in ziua de astazi! Din pacate, ne sufoca prostia si uritul sub toate formele. Eu inca ma mai bucur dimineata cind imi vad pitigoii, tarcile sau mierlele zburatacind prin gradina sau desenul fantastic al florilor de gheata pe geamuri…
Sa fim iubiti!
hehe 🙂 de ce n-ai comentat? eu scriu multe chestii intr-un anumit fel sa atrag cat mai multe reactii. Mai adevarul e ca faza asta cu plimbarile in natura, inceputul primaverii suna foarte bine dar s-au apucat si la noi sa ia una bucata sarbatoare autohtona „dragobete” si incearca s-o americanizeze cum e cu valentine’s day. Nu mai e bucuria de a vedea un rasarit de soare si primii ghiocei cu tipa de manuta, a inceput si dragobetele sa fie doar o alta zi in care lumea se asteapta sa primeasca niste cadouri.
@Orin: e, nu-i chiar asa de greu. trebe doar un pic de scormonire in memorie. inca e acolo, eu asa cred
@nosfer: n-am comentat ca sa nu-i fac muci pe americani. ai tu dreptate cu americanizarea asta. probabil de la filmele de la televizor ni se trage
Bine spus si scris:). Ar fi bine daca am incerca sa pastram si noi cateva dintre sarbatorile romanesti, mai ales cele transmise de atat amar de ani si semnificatia lor. Si mie imi plac filmele americane, dar, totusi suntem un popor cu origini si istorie asa ca sa nu luam sarbatorile altora si sa le exageram. Niciodata nu am inteles ce e atata nebunie cu Valentine’s Day. Sau poate, romanilor le place prea mult sa petreaca, pe sarbatorile altora 🙂 Apreciem rabdarea ta, doar au trecut 10 zile:)
din pacate, majortatea romaniilor au auzit de Dragobete din cauza la Valentine`s day. Oricum, Valentine`s day ramane un pretext ipocrit de a primii cadouri.