May 24, 09 • Uncategorized • brylu • 11 Comments »
15 lei azi, 15 lei mâine, 15 lei poimâine… ăştia de la KFC au impresia că io am descoperit tezaurul de la Pietroasa? Că găina mea face ouă de aur? Wrong, pretenilor. De unde atâta cash. Pe de altă parte, foamea nu se uită la grosimea portofelului. Îţi dă ghes fie belşug, fie secetă. Aşa că, am surfat tot netul să văd dacă găsesc o reţetă asemănătoare cu cea de la KFC. Teo mi s-a părut cea mai apropiată de realitate, prin urmare, i-am dat bice.
În loc de fâşii de piept de pui (care nu-mi place de nicio culoare) am pus la bătaie o caserolă de aripioare. Le-am ţinut peste noapte bine acoperite şi la frigider într-un zămălău făcut din lapte, praf de usturoi, o lingură de chilli, ceva paprikă şi piper. Mirosea foarte bine dar m-am abţinut. Am zis să ţin de reţetă să nu mă dedulcesc înainte de vreme.
În ziua imediat următoare ne-am pus pe prăjeală. Fulgi de porumb, ouă, două linguri de amidon, din ele am făcut papalaşca prin care am muiat toate aripioarele, după care le-am dat prin fulgii de porumb. Adică un pane, doar că în loc de pesmet am folosit fulgi. Puneţi deoparte o pungă întreagă de fulgi că se lipesc de pui mai ceva decât cu super glue. Teo a avertizat de la bun început că nu vor ieşi ca cele de la KFC. Şi a avut dreptate. Mie mi s-au părut că au ieşit mai bune. Să mă explic. Tot secretul puiului de la KFC stă în crusta exterioară. 
Drac ştie cum o fac. În interior, puiul nu este pătruns de aromele din exterior. Reţeta gospodinei e exact invers. Tot secretul stă în baiţul în care stau aripioarele, carnea este mult mai fragedă şi mai suculentă. Dezavantajul este că exteriorul nu e atât de bun cât al colonelului. Dar gurmandul din mine a învins încă o dată fast-food-erul. Prefer reţeta lui Teo oricând. Încercaţi, că merită.
-
May 18, 12 • Din orasDoua din Chinezia
Dintre toate calitățile lui pe care le apreciez la maxim, puterea de muncă și puterea de implicare sunt cele două ce mă impresionează mult peste media impresionabilității mele. E vorba...
-
May 7, 12 • Din orasCand si Criza e la superlativ
Stau cu articolul ăsta în draft de câteva zile bune. Ar trebui să fie unul foarte ușor de scris și, când colo, e al dracului de greu. Nu găsesc cuvintele potrivite nici măcar pentru a...
-
May 3, 12 • Din orasPiata Mare, din nou verde
N-am prins Piața Mare din Sibiu pe vremea când nu era doar piatră și tehnologie, ci rondouri și alei. Mi-ar fi plăcut, tare mult mi-ar fi plăcut. Ăsta e cel mai mare regret al meu față de...
Angajeaza-te part-time pe o perioada scurta de timp la colonel, pana furi reteta crustei, si te-ai scos.
Poti dupa aia sa-ti deschizi fast-food cu reteta cu imbunatatiri.
Sa inteleg ca-ti place mancarea picanta?
Zamalau:))
Si ca sa fie distractia completa m-am trezit io luni dimineatza sa vad cine pe cine concureaza. No si m-am trezit, “din nou”, ca doare stomacul, foame si curgere de bale. Mda. Trebuie neaparat sa ma abtin sa-ti deschid blogul inainte de 11. Efectul e devastator
O trecut ceva vreme de cand nu v-am mai facut in ciuda. CA am si io suflet
Neeee , incearca sa le prajesti intr-un cuptor si in loc de ulei sa le ungi foloseshte neshte unt.
Intr-o vreme , bagam in mine saptaminal cite o portzie ( home made ) , pina cind din cauza ca exageram cu tabasco , imi gauream pantalonii la al doilea pirtz.
Si aia nu era o problema, problema ca aripiorele incepusera sa usture si la iesire , nu numai la intrare.
Si mie-mi place picant , doar ca prea tare ( mareshte ficatu’ ) , care oricum e chinuit de varii lichide ingerate de subsemnatu’.
Oricum mersi , imi iau un bax de BR , si miine bag o portzie .
PS. Futu-i , iara-i luni !
Reteta de sos a colonelului si in general toate retetele sunt tinute “la secret”. Romanasii, din cate stiu eu, le primesc semipreparate sau gata preparate. In State e o adevarata isterie privind reteta “colonelului” care spune-se, e preparata jumatate intr-o parte jumatate in alta parte (cred ca se refera la reteta faimosului sos al colonelului Sanders).
Un sos f. bun se poate face cu un pic de usturoi bine batut cu sare si ulei , pana se face pasta fina, sau chiar cu usturoi praf (il recomand pe cel de la Kamis, care pus in smantana sau altceva din care se poate rehidrata devine chiar de consistenta usturoiului tocat f. maruntel). Se bate cu un pic de smantana pana capata consistenta de frisca. Se mai poate pune putin mustar, putina lamaie sau putin otet. Mai merge un pic de marar si chiar castraveti murati bine storsi si tocati marunt.
E bine de lasat vreo cateva ore sa se omogenizeze gustul, chiar o noapte, in recipient inchis, la frigider.
Si cateva retete aproximate de altii la sos, glazura si pui, aici: http://au.answers.yahoo.com/question/index?qid=20080617160913AAJGD5t
Si aici o carte de bucate KFC-iste: http://www.scribd.com/doc/6066648/Kfc-Cookbook
n-au iesit rau.. felicitari.. de la Mc si de la KFC nu merita mancat.. otrava curata..
fain, să-ţi fie de bine
. în timp, am descoperit diverse reţete gen “fast food” care, făcute cu grijă şi cu ingrediente cât de cât naturale, sunt mult peste ce poţi mânca la mc ori la alţii. reţeta asta cu fulgi de porumb (mă rog, una asemănătoare) am văzut-o (şi mâncat-o, fireşte)prima dată prin 1998 în oradea, într-un restaurant în care putea mânca doar pe bază de pui. cât despre kfc, acum o săptămână am păcătuit (trebuia să plec din bucuresti mult ianinte sa am sanse la micul dejun de la hotel), am intrat la kfc si am luat cateva bucati de piept de pui. trei zile nu mi-am mai simţit corpul de la brâu în jos. mă rog, am preferat să nu-l simt şi să consider în mintea mea din capul meu că am un colon perfect sănătos şi defel iritat. ceea ce nu era adevărat. da’ nici nu mai calc prin bătătura colonelului. (a se consemna ca mănânc ardei iute în fiecare zi şi nu am niciun fel de problemă cu capsaceina) 