Retezat, unde atingi picioarele îngerilor

a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT8DVs40-I/AAAAAAAABMI/ZphtwkDaXbE/s1600-h/ret1.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT8DVs40-I/AAAAAAAABMI/ZphtwkDaXbE/s320/ret1.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5239089400833954786″ //abr /PriveÅŸte pământul de la 2000 de metri altitudine. O să vezi doar frumusețe. Nimic altcevabr /br /ân văzul tuturor dar ascuns de ochii lumii. Cam aÅŸa e Retezatul. Muntele de o frumusețe extraordinară. âl vezi în zare de-a lungul drumului național 1 încă de la SebeÅŸ. E acolo, departe, ÅŸi la OrăÅŸtie ÅŸi încă îl vezi mult după ce ai trecut de Deva. O umbră profilată pe cerul poluat de oraÅŸele industrializate hunedorene. Doar pentru cine îl cunoaÅŸte. Pentru cine l-a mai văzut ÅŸi ÅŸtie să găsească la linia orizontului coama retezată a vârfului ce dă numele masivului de la poalele Hațegului. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT87DejoXI/AAAAAAAABMw/E2j_iQko7ks/s1600-h/ret6.jpg”img style=”float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT87DejoXI/AAAAAAAABMw/E2j_iQko7ks/s320/ret6.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5239090358014681458″ //abr /LEGENDA spune că demult, în vremuri în care oamenii se luptau cu monÅŸtrii, trăiau trei surori. Una mai puternică decât cealalta. Cea mare pe vârful Retezat, cea mijlocie pe dealul Uroiului ÅŸi cea mai mică pe dealul cetății Devei. Până când cele două surori mai mari s-au luat la ceartă. Cea mare a pus mâna pa buzdugan ÅŸi l-a aruncat spre Uroi, distrugând jumătate din coama dealului. Åži mai supărată, sora mijlocie a aruncat securea spre vârful pe care locuia sora ei ÅŸi l-a retezat. ântr-o secțiune perfectă ce astăzi se vede din toată valea MureÅŸului. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://1.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT8aIXiDwI/AAAAAAAABMQ/F3XbBG-DMxU/s1600-h/ret2.jpg”img style=”float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://1.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT8aIXiDwI/AAAAAAAABMQ/F3XbBG-DMxU/s320/ret2.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5239089792391712514″ //abr /âN RETEZAT ajungi uÅŸor dacă ÅŸtii rânduiala locului. Cu trenul până în Ohaba de sub Piatră sau în Subcetate ÅŸi de acolo cu microbuzul până la Cârnic. Contează însă la ce oră ajungi. Să nu cumva să pățeÅŸti ca grupul de maramureÅŸeni întâlniți de mine care au dormit o noapte în cort lângă liniile de cale ferată pentru că au ajuns de abia seara târziu cu trenul. ân jumătate de oră ai ajuns deja la baza muntelui. De aici începe greul. Retezatul nu e un munte pentru oricine. GândeÅŸte-te bine la orele petrecute în maÅŸină sau pe scaun la birou ÅŸi la meciurile de fotbal pe care le-ai tot amânat. Fără un minim de condiție fizică o să îți rogi moartea. De la Cârnic, variantele de cazare sunt suficiente. La Pietrele găseÅŸti tot ce îți trebuie. De la curent până la spălător ÅŸi toaletă. Chiar ÅŸi o locantă de munte unde poți întotdeauna să sorbi o ciorbă caldă ÅŸi o omletă sau să bei un ceai cu rom să te întremezi pentru drumul ce urmează. br /a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT8vtGVbsI/AAAAAAAABMo/iUvjavGokZw/s1600-h/ret5.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT8vtGVbsI/AAAAAAAABMo/iUvjavGokZw/s320/ret5.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5239090163028946626″ //a Căbănuțele sunt decente pentru 1300 de metri altitudine. âncă eÅŸti în civilizație. La fel ÅŸi la Gențiana, doar că acolo locul e mai sălbatic. O singură cabană, bine ascunsă între brazi, pe valea care duce la lacul Bucura. Un loc prea frumos ca să fie adevărat. Dacă ai curaj, de la Cârnic poți să mergi direct la Bucura. Dar drumul e lung, ÅŸi fiecare tingire agățată de rucsac te trage înapoi. Apropo, nu căra degeaba oale, tacâmuri ÅŸi ceaune. ân Retezat nu se face foc. O să le aduci acasă la fel de curate ca la plecare. De la Cârnic până Pietrele faci trei ore încărcat. Aproape patru până la Gențiana ÅŸi opt cu siguranță până la Bucura. SocoteÅŸte-ți bine traseul, să nu rămâi în pădure în toiul nopții. Nu e prea plăcut. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT8otcP21I/AAAAAAAABMg/XRBawZgymAw/s1600-h/ret4.jpg”img style=”float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT8otcP21I/AAAAAAAABMg/XRBawZgymAw/s320/ret4.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5239090042861771602″ //abr /CU CHIU cu vai ai ajuns. După ce ai îndoit măcar trei cuie în pământul pietros ai pus ÅŸi cortul. Prima conservă are un gust demențial. E cea mai bună mâncare încercată vreodată. Åži la căderea serii o să îți dai seama că de mult nu ai dormit atât de bine. E liniÅŸte. Åži aer curat. Dimineața faci ochi într-o răcoare pe care n-ai simțit-o de luni bune. ân stânga ta răsare soarele. ân dreapta apune luna ÅŸi tu le vezi deodată. Cu curaj strângi palmele căuÅŸ ÅŸi aÅŸtepți să curgă gheața râului pe față. Te înviorezi cu un ceai cald, arunci merinde într-un rucsac ÅŸi porneÅŸti la drum. ân prima zi, un traseu uÅŸor, sa te reobiÅŸnuieÅŸti cu muntele. De la Pietrele, după triunghiul roÅŸu, căutăm drumul spre lacul GaleÅŸu. Ne afundăm în pădure tot mai mult până razele soarelui se pierd între frunze. AceiaÅŸi răcoare inconfundabilă. Drumul urcă printre copaci ÅŸi coboară pe malul râului înțesat de cascade. Treci o vale, apoi a doua ÅŸi ajungi la ultima ascensiune înainte de Tăul dintre Brazi. Lacul cu apa de două palme înconjurat pe toate părțile de brăduleți aranjați ca niÅŸte soldați ce păzesc o redută. Acolo e primul popas înainte să laÅŸi pădurea în urmă ÅŸi să iei la pas drumul străjuit de jnepeniÅŸ care te scoate în sfârÅŸit la GaleÅŸu. Unii au ghinion, cum am pățit-o ÅŸi eu. La GaleÅŸu, la 1900 de metri, ceața vine repede. Degeaba încerci să măreÅŸti pasul ÅŸi să i-o iei înainte. Ceața este stăpâna Retezatului. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://1.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT8hEMOnoI/AAAAAAAABMY/lpwiKLU1SXo/s1600-h/ret3.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://1.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SLT8hEMOnoI/AAAAAAAABMY/lpwiKLU1SXo/s320/ret3.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5239089911529643650″ //abr /A DOUA zi deja te simți expert. Pregătit pentru adevăratul Retezat. Drumul prin pădure e banalitate. Cauți cu privirea stâncile ÅŸi te imaginezi agățat de un colț solid într-o ascensiune care trece de limita celor 2000 de metri. De la Pietrele pornim spre Åžaua Retezatului, prin superba Vale a StăniÅŸoarei. Deja nu mai e de joacă. Drumul e lung ÅŸi abrupt iar ceasul nu ține cu noi. Grăbim pasul la ieÅŸirea din pădure ÅŸi dintr-o suflare ajungem la lacul StăniÅŸoara. ân dreapta, Åžaua Retezatului ne râde în nas. Åžtie că vor fi cei mai lungi 300 de metri din viața noastră. Ascensiunea aproape verticală se încheie după 45 de minute în care transpirația ne acoperă ca roua. Gâfâind, ajungi pe platoul unde începe Rezervația. Unde se deschide adevărata frumusețe a Retezatului. ân față, lacul Gemenele ÅŸi Tăul Negru. ân dreapta vârful Retezat care pare să te îmbie la un nou urcuÅŸ. Cum vezi lumea de la 2400 de metri înălțime? O luăm agale pe poteca ce duce spre Poarta Bucurii, pe marginea Rezervației Naturale. Toată lum
ea râde când aude că lacul de sub noi se numeÅŸte Åžtirbu. Râsul îngheață repede când pe stânca din fața ta scrie „Pericol” ÅŸi vântu
l îți dă senzația că îți fură picioarele. Dar treci ÅŸi peste hop. Cobori la Tăul Porții ÅŸi în cinci minute eÅŸti la Bucura, cel mai întins lac glaciar din munții Retezat, o adevărată minune a naturii. Åži priveÅŸti în sus. O asemenea frumusețe nu are cum să fi apărut din neant. Există cineva, acolo sus, cu un penel mânuit perfect. Un desen ce nu are rival printre toți pictorii lumii. E pur ÅŸi simplu o altă lume.