Palma, take one

a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://3.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOIvoHbW01I/AAAAAAAABnc/vSnby_8Qm00/s1600-h/palma+1.jpg”img style=”float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://3.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOIvoHbW01I/AAAAAAAABnc/vSnby_8Qm00/s320/palma+1.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5251812481702482770″ //aMă codesc de două zile cu ce să încep povestirile din Palma de Mallorca. Că au fost si amuzante ÅŸi impresionante ÅŸi mai puțin haioase. Le fac serial, că dacă nu mă pierd în gânduri. Carevasăzică începem cu mijlocul. br /Insula este cel mai frumos obiectiv turistic pe care l-am văzut până acum. Mi-a plăcut foarte mult Thassos-ul grecesc dar Palma bate de departe Grecia. Peisajul natural este de o frumusețe rară, o combinație de stânci ÅŸi tone de verdeață. Enorm de multă verdeață pentru un sol care seamănă mai degrabă cu planeta Marte decât cu Pământul. Dar la frumusețea insulei contribuie fără îndoială locuitorii. Sau regii, ducii, conții, granzii sau maurii care la un anumit moment al istoriei au avut de a face cu această insulă. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOIv3TgUkNI/AAAAAAAABn8/yKHnuuxn2LA/s1600-h/palma+plaja.jpg”img style=”float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOIv3TgUkNI/AAAAAAAABn8/yKHnuuxn2LA/s320/palma+plaja.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5251812742642569426″ //a Amprenta omului este deosebită ÅŸi parcă mă încântă ÅŸi întristează, în acelaÅŸi timp, când văd că unii oameni ÅŸtiu să dezvolte ÅŸi să protejeze ceea ce le-a oferit natura. Capitala insulei, oraÅŸul Palma, este un exemplu urbanistic desăvârÅŸit. Din stâncile golaÅŸe care odată ocupau oraÅŸul acum este un centru turistic perfect. Clădiri cu bun gust, asemănătoare dar extrem de diferite. Niciuna nu îți sare în ochi. Nu o vezi de la 10 kilometri cum sunt Ramadele ÅŸi Lalelele noastre aurii. Nici vorba. Dacă vrei să vezi ceva de la distanță privirea se opreÅŸte doar la catedrala centrală sau la cetatea ce încă străjuieÅŸte portul ÅŸi cartierele aranjate ale capitalei. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOIvsab69MI/AAAAAAAABnk/DvNIr6DtcKo/s1600-h/palma+2.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOIvsab69MI/AAAAAAAABnk/DvNIr6DtcKo/s320/palma+2.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5251812555524601026″ //a E o combinație între un oraÅŸ istoric, cu străduțe milimetrice pavate perfect ÅŸi unul modern, cu mall-uri subterane, autostrăzi ÅŸi un port de toată frumusețea. Că veni vorba de port, cuvântul Abramovici mă lasă rece. ân Palma erau parcați câteva sute de Abramovici ÅŸi câteva mii de veri de-ai magnatului rus. NiÅŸte iahturi superbe, nici nu ÅŸtiai după care să te întorci. Asta pe stânga autostrăzii. Pe dreapta, parcarea sărăntocilor. Bărci după care ai întoarce capul dacă navigau pe Cibin (nu că Cibinul ar fi navigabil) păreau proprietăți de pescari ce trăiesc la limita subzistenței. Probabil ca să nu ÅŸtirbească din frumusețea peisajului portuar, toate garate într-un port doar al lor. „Portul sărăntocilor” l-am numit noi deÅŸi aÅŸ fi luat oricare barcă de acolo dacă mi-o oferea careva. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://3.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOIv0GUCZ3I/AAAAAAAABn0/Ncy9gac6QEs/s1600-h/palma+4.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://3.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOIv0GUCZ3I/AAAAAAAABn0/Ncy9gac6QEs/s320/palma+4.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5251812687561779058″ //aPalma ca Palma, puțin prea oraÅŸ pentru gustul meu în ultima săptămână de concediu pe anul acesta. AÅŸa că după patru zile de hălăduit prin oraÅŸ, de fapt mai mult prin mall după muieri ÅŸi mai puțin pe străzi, am luat ÅŸi insula la pas. Santanyi ÅŸi Llucmajor sunt două oraÅŸe normale, indiferent de standardul la care te referi. Ce m-a impresionat din cale afară a fost liniÅŸtea. Totul era tăcut ÅŸi absolut nimic deranjant. Am stat la o bere pe o terasă de „local drinkers” in liniste. Ceea ce chiar nu ne caracterizează. Apropo. Au bere la litru, în sticlă de sticlă. Åži a dracului, nici nu-i rea la gust. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOIvweB2WXI/AAAAAAAABns/_1hRSdJrP0s/s1600-h/palma+3.jpg”img style=”float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOIvweB2WXI/AAAAAAAABns/_1hRSdJrP0s/s320/palma+3.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5251812625208465778″ //a Stațiunile sunt însă deosebit de frumoase. Cala d`Or, stațiunea cu nume de bijuterie se ridică cel puțin la renumele pe care ÅŸi l-a format. Am citit în ghid că sătucul are doar case albe. Complet albe. E, draci. Tre` să fi fost vreunul care să-ÅŸi fi vopsit măcar gardul în portocaliu. Wrong, my friend. Totul era alb. Cum l-am văzut de pe deal părea ca o machetă de arhitect. Totul perfect, până la ultimul detaliu. Porto Cristo, în schimb, mult mai urbanizat, construit pe coame de deal cu străzi abrupte ÅŸi polițiÅŸti călare. La fel de frumos. Iar aÅŸa, de încheiere, în Palma s-a construit în draci în ultimii doi ani. Marcel, faimosul meu GPS, m-a cărat jumătate din cei 600 de kilometri pe care i-am făcut, tot pe câmp. Săracu` de el habar n-avea că între timp pe acolo s-au construit autostrăzi, s-au tăiat drumuri prin pădure ÅŸi s-au nivelat munți. Să mori de ciudă, nu alta.