Palma, la dracu

a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://1.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOyAHRDRD_I/AAAAAAAABrQ/LTL6bcY14ss/s1600-h/dracu.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://1.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOyAHRDRD_I/AAAAAAAABrQ/LTL6bcY14ss/s320/dracu.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5254715727559069682″ //abr /Nu râdeați. Că nu-i de râs. Chiar am fost la dracu acasă. La Cueva del Drach, adică PeÅŸtera Dracului, e cel mai frumos obiectiv turistic pe care l-am văzut în Palma de Mallorca ÅŸi unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut prin toate peripețiile mele prin lume. Evident că dacă n-ar fi plouat ÅŸi n-ar fi fost vreme mohorâtă nu ne-am fi dus la peÅŸteră. Pentru ce să dai 10 euro când poți să-ți mai iei 5 Bacardiuri. Dar no, cum plaja ne refuza constant, am luat-o la picior spre Porto Cristo ÅŸi peÅŸterile din zonă. A Dracului a fost prima din drum, că poate ajungeam la alta. Nu ne-am dus chitiți să o vedem neapărat pe asta. br /Rânduială ca la mama ei acasă. O altă mostră de turism. Åžase case de bilete, restaurant, bar ÅŸi maÅŸini de înghețată, să nu te plictiseÅŸti aÅŸteptând intrarea. Nu intrai după cum te taie capul. La fiecare fix, se îndepărtau a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOyAa0yECUI/AAAAAAAABrY/xOtyLnPxUhQ/s1600-h/dracu2.jpg”img style=”float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOyAa0yECUI/AAAAAAAABrY/xOtyLnPxUhQ/s320/dracu2.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5254716063568103746″ //a lanțurile ÅŸi intrai în peÅŸteră condus de 20 de ghizi. Ai dracului ghizi. Dacă vedeam înainte semnul de „nu fotografia, jito” n-aÅŸ fi intrat cu siguranță. Dar deja dădusem cei 10 euro când am văzut semnul. M-am resemnat, gândindu-mă că n-o să mă fac io de cacao în peÅŸteră făcând poze, într-o țară civilizată, când e ditai semnul pus la intrare. Åži n-am făcut. Primele cinci minute. Gardienii ne supravegheau de zici că vizitam tezaurul Spaniei. ân ciuda cerberilor, toți ciucaleții pozau. Dar nu aÅŸa. Cu nesimțire. Åži prin nesimțire înțeleg să foloseÅŸti blițul într-o peÅŸteră întunecată. Adică, helăăăăău, morone. br /Am rezistat fără să fac poze când m-am trezit rugat de doi nemți să le fac o poză în peÅŸteră. No, până aici. Mi-am pus cureaua aparatului după gât, am lipit LCD-ul de burdihan ca să nu se vadă lumina ÅŸi am făcut poze “de la brâu”. Jumătate au ieÅŸit miÅŸcate, dar am găsit ÅŸi câteva superbe, numa bune pentru viitoarea expoziție. br /PeÅŸtera Dracului este una dintre cele mai adânci din lume, evident, dintre cele vizitabile fără cordelină ÅŸi colțari, ÅŸi are cel mai mare lac subteran. Åžtiind perfect să speculeze potențialul ei turistic, spanioloii au angajat un inginer francez, specializat în iluminat subacvatic. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOyAfne_pJI/AAAAAAAABrg/WfTXk9Iea7A/s1600-h/dracu3.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://4.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SOyAfne_pJI/AAAAAAAABrg/WfTXk9Iea7A/s320/dracu3.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5254716145897809042″ //a Åži le-a pus franțuzul nijte becuri în apă de te întrebai dacă eÅŸti la dracu sau ai ajuns în paradis. Ceva imposibil de povestit. Reflexe albăstrui, turcoaz, albastru închis. Luminile se aprindeau ÅŸi se stingeau, o întreagă feerie. Åži dacă asta vi se pare impresionant, să vă povestesc momentul în care am rămas cu gura căscată. Am ajuns cu toții într-un amfiteatru, înconjurat de lacul turcoaz. Ne-au povestit în patru limbi istoria peÅŸterii după care, dintr-o dată, s-au stins toate luminile. Åži pe pereți ÅŸi în apă. Åži din cel mai îndepărtat colț, se aud acorduri din Mozart. Colțul se luminează încetul cu încetul de… trei bărci, luminate de jur împrejur. ân prima barcă, un clavecin, o violonistă ÅŸi o violoncelistă. ……………………………………………………………………………………….. asta a fost comentariul meu pe moment. Vâsleau în perfectă liniÅŸte, nu se auzea nimic altceva decât o muzică divină. 10 minute a fost o liniÅŸte de mormânt. Nici să tuÅŸeÅŸti nu-ți venea. Tot ce mi-am dorit eu în momentul acela a fost să nu se termine. Evident că dorințele nu se împlinesc. Dacă se împlineau acum eram la BucureÅŸti, ridicam premiul cel mare de la Loterie. Dar am învățat să mă mulțumesc exact cu ceea ce am. Iar experiența de la dracu a fost de-a dreptul divină.br /P.S.: Bulangiii aveau de vânzare fotografii la ieÅŸire. 10 poze la 3 euro. De aia nu m-au lăsat să pozez în liniÅŸte stalactitele ÅŸi stalagmitele. Vă pupă tata. Iertare că am ignorat semnul, dar ieÅŸeam din peÅŸteră ca singurul fraier care a intrat cu aparat ÅŸi a ieÅŸit cu cardul gol. A, ÅŸi cea mai amuzantă fază, la ieÅŸire, toată lumea îÅŸi verifica pozele ÅŸi le ÅŸtergea pe cele neclare. Nikon D60 rulz. Mai multe pozici pe a href=”http://jocul-de-a-lumina.blogspot.com/”fotoblog/a.