ConÅŸtiinÅ£ă colectivă

Suntem pe ultimul loc în Europa la donarea de organe. Åži nu cred că religia ne împiedică să dăm o mână de ajutor chiar ÅŸi după moarte. ântr-o majoritate de oameni care țin post iar când ies din casă lovesc un câine ÅŸi scuipă un cerÅŸetor, religia rămâne doar ceva de fațadă. Eu cred că avem acest stigmat din indiferență. Poate e prea mult să aplicăm principiul cu capra vecinului, dar este clar că românii, în acest moment, nu mai au o conÅŸtiință colectivă. ân afară de mitinguri pentru salarii, de la mineriade încoace, românii nu au mai avut nicio acțiune de grup. Åži atunci, rezultatul îl ÅŸtiți cu toții. S-a mai ieÅŸit în stradă după un Champions League, sau după Campionatul Mondial din SUA, ÅŸi cam atât. Urmăream interesul acordat de americani alegerilor ÅŸi discursurile pe care le-a ținut Barack Obama. Erau adunați sute de mii de oameni, pentru ceva în care credeau. Iar nouă ne lipseÅŸte credința în om. Dezgustați de liderii ce apar la televizor ne-am închis în propriile colivii ignorând oamenii din jurul nostru. Pot să înțeleg că te deranjează gândul că vei fi secționat în 25 de bucăți, dar eÅŸti mort. Ce mai contează ce se alege de ficatul sau de inima ta? A, probabil ne deranjează că nu mai suntem în viață ca să primim mulțumirile ÅŸi ploconelile. Probabil. Pe de altă parte, cum bine spunea un cetitor pe site-ul ziarului, nici eu nu am semnat vreo hârtie prin care mi-aÅŸ dona organele după moarte. La 28 de ani nu te prea gândeÅŸti la asta :D. Ați dona vreunul organe? Åži dacă ați dona, ați da chiar tot? Sau ăÅŸtia mai bețivi preferați să vă mândriți cu ficatul pe lumea cealaltă la vreun drinking contest.

4 Comments