Campionii parcarilor

a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SH2xTw9nMFI/AAAAAAAAA60/EOcVXKc1Cpo/s1600-h/parcari.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SH2xTw9nMFI/AAAAAAAAA60/EOcVXKc1Cpo/s320/parcari.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5223526095938596946″ //abr /N-am atatea emotii in trafic cat am cu parcarile. De bine de rau, cand sunt in masina ma mai feresc, mai trag de volan stanga-dreapta sa mai ocolesc vreun viteaz al traficului, dar cand las masina singura in parcare chiar am emotii. Ca n-ar fi nici prima nici ultima pe care o gasesti dimineata zgariata sau indoita doar pentru simplul fapt ca instructorii nu mai fac poligon si trimit pe fietecine la examenul de permis, fara sa aiba habar cum se face o parcare. Ieri i-am gasit pe campionii parcarilor din Romania. In fata liceului Gheorghe Lazar. Prima mea impresie a fost ca Dacia a lovit camioneta. Si m-am dus sa vad de aproape. Intre aripile celor doua masini nu puteai sa bagi un deget iar rotile erau atinse. Parcare perfecta. Dementa, dar perfecta. Ne-am dat noi cu presupusul, care a parcat primul, care al doilea, daca erau prieteni si si-au facut o gluma sau daca erau ceva vecini irascibili si satui unul de altul. Cert e ca la 10, cand am terminat cu baschetul, camioneta plecase. Clar ca m-am dus la Dacie sa vad daca l-a zgariat. Nici urma. Campioni, baietii, nu gluma.