Am fost acolo

a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://3.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/R7h2YrMethI/AAAAAAAAAR8/o-lAeHZm8Ps/s1600-h/DSC_0418.JPG”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://3.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/R7h2YrMethI/AAAAAAAAAR8/o-lAeHZm8Ps/s200/DSC_0418.JPG” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5168010738691651090″ //abr /Anul trecut, pe forumul suporterilor CSU, se crease un nou topic. „Oare va mai ajunge echipa asta cum a fost în anii 95 ÅŸi 99?”. ântr-un sezon al deziluzilor, speranța părea să moară împreună cu echipa. Iar clubul a renunțat la aproape toți jucătorii. Superamericanii au fost făcuți pachet ÅŸi trimiÅŸi la căÅŸile lor iar singurii păstrați au fost Calotă ÅŸi Ban. Care nu pot fi numiți scheletul unei echipe. Iar lucrurile nu păreau deloc roze. ânsă unii mai credeau. Cu adevărat. „Orice e posibil! Io în fiecare an credeam că putem să câÅŸtigăm campionatul ÅŸi anul ăsta ÅŸi anul trecut ÅŸi o să cred ÅŸi pe viitor, dacă nu credem, de ce mai mergem la sală? Io la anul sunt sigur că o să se revanÅŸeze față de noi ÅŸi o să urcăm pe podium. Acum rămâne de văzut ce treaptă”. Era unul dintre puținele mesaje optimiste. Ei bine, gura păcătosului adevăr grăieÅŸte. A doua treaptă. Deocamdată. Åži se poate ÅŸi mai sus, la final de campionat. CSU a bătut aseară pe Dinamo. După ani de zile în care a trebuit să iasă cu capul plecat din Sala Transilvania, mereu învinsă. Au fost ani grei iar umilința a fost cu greu înghițită mai ales venită din partea marilor rivali. Victoria a închis ÅŸi rana orgoliului, acum satisfăcut. De abia acum ne-am revenit.

One Comment