Poezie: Noi vrem pe neamt

Românul s-a născut poet. ân vremuri bune dar mai ales în vremuri de restriÅŸte. Åži cum suntem la restriÅŸte, a venit ÅŸi poezia.

Flămânzi ÅŸi goi, făr-adăpost
ântr-un guvern – căci nu ne-ai vrut.
Åži ne-ai scuipat ÅŸi ne-ai bătut
Åži cârpă noi ți-am fost!
Matroz pribeag, adus de vânt,
De ai cu Nuți legământ
Să faci ca ea, loveÅŸte-n noi
La tevere, la teve doi
Åži fă-ne la Moraru boi;
Fă-ne ciocoi!
Chiar bruma de mălai de ieri –
Ciordeala noastră – ne-o apuci,
Partidu’ la război ni-l duci,
Primarii tu ni-i ceri.
ânjuri când luăm ÅŸi noi un sfanț,
Când mai băgăm bugetu-n ÅŸanț;
Flămânzi, baronii-n drum ne-njur,
Ne-ai confiscat verbul „să fur”.
De toate ne-ar durea în cur
De-ai vrea un neamț!

Tu ne-ai făcut să ne pupăm
DuÅŸmani de ieri, azi iarăÅŸi frați.
âmbrățiÅŸați ÅŸi-nverÅŸunați
Să te-njurăm!
Ne ții acum pe toți în lanț,
Ne chemi la Cotroceni la danț,
Să-ți faci tu propriul tău ambiț.
Noi nu vrem premier chibiț!
Noi vrem pă neamț!

Avem o țară de prădat.
Avem ÅŸi noi nevoi, poveri,
Avem amante, avem veri
Åži bani de dat!
Suntem mai mulți ca voi: heraus!
De ce să dați doar voi din maus
La numărat în primul tur?
De ce jandarmii care fur
Să stea-mprejur?
âl vrem pă Klaus!

Cât ne mai ții de proÅŸti pe toți?
Cât ne mai fâțâi ca pe oi?
Stai liniÅŸtit, avem ÅŸi noi
Stofă de hoți.
E groasă rău, nu fi țăran!
Noi vrem un neamț, un muncitor,
Tu ne serveÅŸti un croitor
Åži ne mai iei peste picior.
Vrem pă german!

Căci nu mai are nici un rost
Åži nu putem cerÅŸi mereu,
La Zeus ÅŸi la pedeleu,
Vreo ÅŸpagă sau vreun post!
Să nu dea Dumnezeu din cer
Să vrem noi bani, nu premier!

Român, maghiar, german vom sta
Uniți, ÅŸi nu ne va păsa,
De procurori, de DNA.
Hristos să fii, nu vei scăpa
Decât ca timonier!