Si-au trecut doi ani…

a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SI8tm30p-wI/AAAAAAAABCY/Q7Uo8RkOnW4/s1600-h/buchet+simo.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SI8tm30p-wI/AAAAAAAABCY/Q7Uo8RkOnW4/s320/buchet+simo.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5228447838243519234″ //abr /…de cand i-am pus Muierii inelul pe deget. Daca e vreo diferenta? In afara de ghiulul de pe deget si faptul ca iti dai seama ca trebuie sa devii responsabil, NU (s-apai s-asta cu responsabilul tine pana vine Metallica la Bucuresti). Inainte aveam doar griji principiale, acu-s concrete si imediate. Noroc ca Muierea-i fata faina. Zabauca, dar cea mai faina. Si merita toata aprecierea si dragostea mea pentru ca e un om cu totul si cu totul special (chiar daca asta inseamna ca isi lasa PIN-ul de la card in acelasi portofel cu cardul). Si ca veni vorba, sa va povestesc cea mai-cea mai cu Muierea, petrecuta la nunta subsemnatilor. Dupa cum ne sade bine, ca n-am suportat betoanele niciodata, ne-am luat pe varful unui deal, la Costesti, in mijlocul cetatilor dacice. Nu ca paganii sub cerul liber ci in biserica. In biserica, evident, un popa. Ca sa nu bucteze ceremonia, parintele ne intreaba inainte de primul tril cum se numesc numitii pe care ii avea in fata. Bine, o intreaba pe Muiere, in loc sa intrebe capul familiei. A se lua la cunostiinta faptul ca inainte de a deveni familia Brylynski am concubinat vreme de 7 ani de zile. Timp in care ne-am spus in fiecare zi unul altuia pe nume. Bon… Muierea zice: Simona Florina (numele ei) si Bogdan VLADIMIR, dracu stie al cui nume, ca pe mine ma cheama Bogdan si pe Nunu il cheama Vladimir Bogdan. Eu n-aud, ca eram cu ochii prin tavan. Si incepe venerabilul cu cadelnita… „se cununa robul lui Dumnezeu Bogdan Vladimir cu roaba lui Dumnezeu Simona Florina…” Pana sa belesc eu ochii si sa scutur din cap il aud din spate pe Brylynski al batran… „io, ma, pai io n-o iau pe muierea asta de nevasta, io am muiere”. Ii dau un cot discret. „Tiu, pe mine ma cheama Bogdan”. „Taci ma!”. Al doilea cot, nu la fel de discret. Rapunsul: „Taci ma”. Am lasat-o-n ale ei si in visele de a avea un barbat pe nume Vladimir. Am mustruluit-o la iesire (cica!). No, in doi ani am mai avut d`astea cu caru. Dar raman pentru cartea care intr-o buna zi tot o sa o scriem. La aniversarea de 25 de ani.