NiÅŸte bieÅ£i cămătari

ân lumea civilizată există bănci. ân România cămătari. ân civilizație, clientul este un privilegiu pentru o bancă. ân România este doar un alt preÅŸ pentru ÅŸters picioarele. Nu suntem bogați ÅŸi băncile ÅŸtiu asta foarte bine. Åži mai ÅŸtiu, la fel de bine, că cei săraci sunt buni platnici. Pentru miliardarul care îÅŸi plăteÅŸte ratele la credit din încasări sau chirii sau alte matrapazlâcuri financiare nu-l doare 1% la rată. A folosit banii ca să producă alți bani ÅŸi, la o adică, poate sări liniÅŸtit peste plata ratelor. Ce-l costă? Pe de altă parte, când te trezeÅŸti cu executorul la uÅŸă ÅŸi cu apartamentul scos la mezat, altfel gândeÅŸti în fiecare zi de rată. âmprumuți, mai găseÅŸti o slujbă, iar viața ta gravitează în jurul unei singure zi pe lună. Cea în care plăteÅŸti obolul faptului că n-ai avut mătuÅŸi miliardare. Pe scurt, ne-am întors la iobăgie. Nu mai scot biruri cu fum de ardei iute ÅŸi bătăi cu vergile, au găsit o metodă mai sigură, ÅŸantajul. PlăteÅŸti, bine, nu plăteÅŸti, dormi în gară pe cartoane. Dacă mâine băncile cresc dobânda cu 100% ce credeți că o să se întâmple? O să începem să semănăm ÅŸi glia vecinului.