Salariul, ca armă electorală

a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://1.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SQa-x4t1a0I/AAAAAAAABus/eLXV_Ptjee4/s1600-h/editorial.Jpg”img style=”float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 220px; height: 240px;” src=”http://1.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SQa-x4t1a0I/AAAAAAAABus/eLXV_Ptjee4/s320/editorial.Jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5262102978876500802″ //abr /Au lăsat mitraliera jos ÅŸi au pus mâna pe baionetă. Moartea curată nu mai este suficientă. E campanie ÅŸi trebuie să sară sânge. Din lupta de la distanță, dintre palate, preÅŸedintele ÅŸi premierul au pus mâna pe cuțite ÅŸi au ieÅŸit în stradă. Bugetul a fost transformat într-o tranÅŸee. Noi, ceilalti 21.999.998 de români suntem soldați non-combativi, aÅŸezați frumos în garnizoană, aÅŸteptând trompeta de atac. ân prima linie, profesorii. Li s-a fluturat un vis frumos pe la nas. Au adulmecat iar mirosul le-a gâdilat papilele. 50% în plus la salariu nu e de ici de colo. Merită să ieÅŸi în frig, în stradă, să faci scandal, să îngheți anul ÅŸcolar ÅŸi să tulburi apele negre de campanie. Din „popota” profesorilor a ajuns mirosul ÅŸi către sistemul sanitar. Profesorii da, noi nu? Åži au smuls o promisiune de la preÅŸedinte. Că sunt următorii pe listă. ân acelaÅŸi timp, în a treia linie de luptă se încălzesc funcționarii publici. Fac flotări ÅŸi genoflexiuni, iar în loc de trese vor pune pe braț brocarde japoneze. Dintr-o necesitate, salariul a devenit o armă. Deocamdată o folosesc doi oameni până când va izbucni cu adevărat războiul. De abia atunci va curge sânge.