Atitudine

Jeaba ne căcăm pe noi, că e fain să trăiești în România. Una dintre puținele țări din lumea asta unde cuvântul stres e folosit doar pentru că e la modă. Că am auzit noi când au venit rudele din străinătate că „sunt stresate”. Că le chinuie rata de la bancă. Că șeful le cere performanță și n-au timp de cafele sau de Solitaire-uri. Că e grea viața de neamț sau de american. Bine, tot stresul ăsta se diminuează după vacanța din Palma de Mallorca sau din Aspen. Da ce ne doare pe noi capul? Grecia nu-i tot concediu? Bazarul din Antalya nu e tot plin de suveniruri? Ce dacă aducem acasă o narghilea sau vreo iconiță sfințită și o prezentăm cu fast la familie ca să îi facem geloși pe ăștia de-au rămas acasă? Bun și bronzul. Stres? Unde? La cine? Ai de predat un proiect, întotdeauna o să găsești un prieten care să te ajute și în doi clar că merge mai rapid. Nu există să ai ceva de făcut și să nu găsești pe cineva dispus să te ajute. Iar dacă te găsești vreodată în situația să rămâi singur în față cu dead-line-ul înseamnă că ai o problemă socială și ar fi bine să emigrezi. ân țara asta pot trăi doar ăia care au prekini.