Ne tremură chiloÅ£ii II

Tiiiii, că iară mă apucă dracii. M-a mâncat în dos să o tai mai repede aseară de la servici, să mă uit la România-Spania. Handbal, beeeeee, că mai egzistă ÅŸi alte sporturi în afară de fotbal ÅŸi baschet. Ungaria, checked, Franța, checked, Danemarca checked. Åži nu oricum. Am bătut în stil de mari campioni. Dar cum noi ÅŸtim să fim campioni doar câte două-trei zile, ne-am dat iară cu curul de pământ. BaÅŸca faptul că am pierdut-o ÅŸi pe Ramona Maier, una dintre cele mai bune extreme all-time. Până să îl pună pe Tadici antrenor la națională, România intrase într-un con de umbră. DeÅŸi aveam supervalori, n-aveam pe nimeni să le aranjeze ca lumea în teren. Cu Tadici pe bancă, România a avut super performanțe. Finale, medalii, tot tacâmul. Ne-a lipsit un titlu. DeÅŸi a revigorat naționala, Tadici a zburat. Pentru că acesta e sportul. Drept în teren, curvă în afara lui. Tadici a fost lucrat de jucătoare. Ajunse din nou vedete, trupa de gagici s-a pus de-a curmezisul lui. Tadici e un om de doi lei. Un ghiolban lipsit de orice urma de bun simt, un asa nu în codul bunelor maniere. Dar e un antrenor al dracului de bun. El lucrează cu biciul într-un sport care vine cam pe locul III dupa box ÅŸi rugby în ceea ce priveÅŸte violența din teren. Eu am crescut în spatele băncii de rezervă a echipei Remin Deva. Prima mea iubire a fost Gabi Stuparu, interul echipei de la acea vreme. Prima mânărie făcută în viața mea a fost într-o sală de handbal. Atunci am pus 50 de bilețele în urna care avea să desemneze cea mai frumoasă jucătoare a turneului ca să iasă Gabi a mea. I-am rupt mamei mele vreo 10 ceainice, că-mi trebuia ceva cu ce să pot face gălăgie. Iubesc sportul ăsta din cale afară ÅŸi poate de asta îl înțeleg o idee mai bine decât restul suporterilor. Să fii handbalistă e al dracului de greu. Lovituri în teren, vânâtăi după fiecare antrenament, zbiri pe banca de rezerve, înjurături la greu, de pe bancă ÅŸi din tribune. E un sport de bărbați practicat de femei. Iar ele sunt tratate pe măsura sportului pe care îl practică. Despre o handbalistă poți spune orice, numai că e domniÅŸoară nu. Este, dar în afara programului. ân meci e o maÅŸină pusă să lovească, să pareze, să împingă, să piÅŸte, să dea coate, pumni, să pună piedici, să facă orice. Regulile handbalului sunt cele mai permisive. Cât timp nu dai la gât, poți să-ți învinețeÅŸti liniÅŸtit adversara, ar fi o traducere pe scurt. Mi se pare absolut normal ca oamenii care fac parte din fenomen să se contopească. De aceea nu pot să îl acuz pe Tadici în vreun fel. Omul a fost acolo să facă performanță ÅŸi a făcut.  Voina, pe de altă parte, pare un domn. Le vorbeÅŸte frumos, le roagă înainte să le transmită indicații. Åži i-a mers, până acum. Dar va crăpa curând. Pentru multe dintre jucătoare, Europenele sunt ultima ÅŸansă să vadă podiumul de sus. Ele nu mai joacă din ambiție, nu mai au nimic de demonstrat. Joacă din regret. Sunt conÅŸtiente că au fost o generație de excepție care n-a confirmat decât parțial, ca să folosim limbaj de sportivi. Au început fulminant campionatul. Au măturat pe jos cu echipe ce-ÅŸi băteau tot timpul banana de noi. Åži au capotat lamentabil împotriva Spaniei, o echipă care nu a impresionat niciodată. De ce? Pentru că Voina, ca să demonstreze că el nu e Tadici, a convocat jucătoare refuzate de primul. Gen Amariei, care aseară a pierdut meciul de una singură. Åži da, a demonstrat că nu e Tadici. Dacă Tadici o avea pe Elisei la dispoziție, câÅŸtiga tot. Voina este un domn, nimic de spus, dar care se va confrunta cu o altă problemă. ân mandatul trecut, fetele se uneau împotriva duÅŸmanului Tadici. Jucau de-ale dracului, ca să îi închidă gura. Acum, echipa s-a rupt în două, nucleul lui Tadici ÅŸi „prospăturile” lui Voina. Iar ambele tabere vor încheia cu mâinile în părul antrenorului. Deseară jucăm cu Ucraina. Pierdem, suntem morți iar Norvegia va mătura cu noi pe jos. CâÅŸtigăm, tragem aer adânc în piept pentru cele mai grele semifinale din istoria modernă a echipei.br /Uitându-mă la meci, aseară, mi-am adus aminte de un editorial scris de mine în timpul Campionatului European de fotbal, pentru care am fost înjurat ÅŸi porcăit. Dar uite, iară se repetă povestea.