Proşti şi inconştienţi

ObiÅŸnuiam să mă tratez singur de dureri de măsele. ân ziar n-am scris, să nu mă creadă cetitorii un bețiv, dar acilea mă ÅŸtiți cu toții. Deci, mă tratam cu xilină ÅŸi, ocazional cu vodcă. Sau, mai bine spus, ocazional cu xilină ÅŸi mai tot timpul cu vodcă. După nenumărate vizite la dentist am înțeles ÅŸi eu ce efect are xilina ÅŸi cum poți să scapi de durere fără să te ia dentistul la polizat cu albinuța. Dacă simțeam că mă apucă, porneam în goană spre prima farmacie, cumpăram trei-patru fiole de xilină ÅŸi turnam pe măseaua dureroasă până nu mai simțeam nimic. Stăteam, la vremea aceea, în Vasile Aron. Åži singura farmacie non-stop era cea de la Cedonia. M-a apucat o durere groaznică de măsele într-o seară. Primul lucru, m-am dus la non-stopul din fața pieței, mi-am luat o Stalinskaya mică ÅŸi am luat-o la pas către Cedonia. Pe Milea vodca era gata ÅŸi durerea în scădere. Cu xilină am omorât-o de tot. Mi-a mers vreo ÅŸase luni, până când infecția a devenit mult prea puternică pentru a fi stăpânită de un jet de calmant. Åži tot pe scaunul de dentist am ajuns ÅŸi-a durut de trei ori mai tare decât dacă m-aÅŸ fi dus din prima clipă. Avem pretenția că le ÅŸtim pe toate. E corpul nostru, îl stăpânim în întregul lui. Normal că ÅŸtim mai bine decât oricine ce se întâmplă cu noi. Detectăm o gripă cu trei zile înainte să izbucnească, ne dăm mari că ÅŸtim diferența dintre întindere ÅŸi ruptură de ligamente, prostii. Dacă toți am fi atât de deÅŸtepți, medicii ar trebui să se reprofileze, pentru că nu ar mai avea pacienți. Tratamentul acasă este o imensă prostie. Iar farmaciÅŸtii care permit tratarea fără avizul unui doctor sunt inconÅŸtienți. Mai ales când vorbim de antibiotice periculoase dacă sunt luate în necunoÅŸtință de cauză. Acum cinci ani eram pro antibiotice fără rețetă. O cutie de Ampicilină făcea minuni la abcesele pe care le aveam în gură. Dar între timp m-am deÅŸteptat ÅŸi maturizat.