Omul, cel mai bun prieten al câinelui

Pentru o zi, mamele au stat liniÅŸtite. Nu s-au mai gândit că pruncii vor fi muÅŸcați sau tăvăliți prin praf de bestiile care umblă dezlegate prin Sibiu. Una dintre mame se uita cu drag la copilul care n-avea mai mult de patru ani ÅŸi împărțea grisina din mână cu un câine. Fiecare câte o muÅŸcătură. Cealaltă nu ÅŸi-a trimis copilul să se spele pe mâini după ce a mângâiat „potaia” din fața ei. Exagerez. Nu e normal să se întâmple chiar aÅŸa. Igiena ÅŸi siguranța oamenilor trebuie să fie pusă pe primul loc. Dar o barieră a căzut. Măcar cei 200 de oameni care au fost ieri în Piața Mare au înțeles că maidanezii de pe străzi nu sunt niÅŸte diavoli. Sunt diferiți față de câinii de rasă doar prin faptul că nu au plecat de pe acelaÅŸi picior de egalitate în integrarea în societate. Crescuți pe stradă, lipsiți de atenție ÅŸi educație, uneori greÅŸesc. ânsă baza este aceeaÅŸi. Povesteam cu niÅŸte prieteni din BucureÅŸti despre subiectul meu preferat, câinii. Åžtiți ce au remarcat ei? Că în Sibiu, câinii traversează strada pe trecerea de pietoni. Mi-ar plăcea să văd că sibienii sunt mai destupați decât restul lumii. Åži că sunt primii care au înțeles că avem nevoie de o soluție omenească.