Lapte de pasare, ca pe vremuri
|Visez de ceva vreme la aÅŸa ceva. Cam de când au început să circule mesajele alea cu „eÅŸti de gaÅŸcă dacă… ai mâncat gumă Turbo, ai fumat BT, ai jucat gropiță”, etc. Copilăria mea culinară este perfect întipărită în memorie. DeÅŸi mă lasă în alte domenii, cum ar fi numele persoanelor pe care le-am cunoscut de-a lungul vremii, mintea ține foooarte bine minte ce păpam io când eram mic. Probabil papilele sunt mai de treabă decât creieraÅŸul. Åži amintirile curg. Despre ou în pâine, ou moale, gălbenuÅŸul frecat cu zahăr care-l haleam la desert, gomboții cu prune. Chestii care se puteau face din nimic, pentru că la vremea aceea cam asta se găsea, mai nimic. Iar acum, văd cu surprindere câte minuni se pot face din niÅŸte ouă ÅŸi niÅŸte făină. Prăjitura pe care am testat-o de Crăciun la Deva, de exemplu, pe care o făcea străbunica mea, un deliciu, nu alta, făcut doar din ouă ÅŸi făină. Gomboții i-am testat, au ieÅŸit perfect, poate o țâră cam tari, aÅŸa, ca la prima încercare. Prin urmare, trebuia să vină ÅŸi rândul laptelui de pasăre.Gândind în toi de noapte compoziția, m-am cam speriat. Nu îmi aduceam foarte bine aminte cum se fac bulgării de zăpadă. Nu, bă, nu ăia de se aruncă după bunăciuni. Boules de neige, adică pufoÅŸenile care se aruncă în laptele dulce, dulce, dulce. Dar m-am riscat. Urmează ingredientele: cinci oo, cinci plicuri de zahăr vanilat, 1 litru de lăptic, 250 gr. zahăr, esență de vanilie. Nu la sticluță, că aia amărăÅŸte toată compoziția, căutați pe undeva la plic. Dacă nu găsiți, mere ÅŸi numa cu zahăr vanilat. Ouăle se separă frumuÅŸel. Când o să scăpați cel de-al cincelea gălbenuÅŸ în albuÅŸurile deja separate, nu vă panicați. Cu o țâră de finețe iese el de acolo fără să se spargă. Cu adâncă încredere în capacitățile voastre culinare, n-o să vă explic cum se bat oole cu zahăr. Dacă nu ÅŸtiți nici măcar atât nu meritați rețeta asta :D. Laptele se pune la fiert, cu zahărul vanilat ÅŸi esența de vanilie. Când începe să fiarbă, gălbenuÅŸurile frecate cu jumătate din cantitatea de zahăr se toarnă încet, mestecând încontinuu. După care se mai lasă cam cinci minute la fiert ÅŸi se scot pe geam să se răcească. ân tot acest răstimp, din albuÅŸurile frecate cu cealaltă jumătate din cantitatea de zahăr se construiesc norii. ân felul următor: apa tre să fie musai clocotindă. Luați un vârf de lingură din amestec, cam cât o juma de nucă. Nu vă cealadiți să terminați repede pentru că se umflă. Åži se umflă de o să vă dea pe lângă, cum am pățit io la primele. âncetiÅŸor, încetiÅŸor. Când vedeți că nu se mai umflă e semnul că trebuie scoÅŸi din apă ÅŸi puÅŸi la scurs într-o strecurătoare. Åži tot aÅŸa până terminați întreaga cantitate. La vremea aceea, laptele ar trebui să fie rece. Turnați noriÅŸorii peste lapte ÅŸi savurați. Io am pus două cuburi de gheață în cană, că nu mai aveam răbdare. Dacă nu vă aduceți aminte de bunica, să-mi spuneți mie popă.
itzi zic io cel mai clasic desert… din ciclu legat cu cheia de gat: PITA INMUIATA IN APA SI CU ZAHAR DEASUPRA!
Laptele de pasare iz ză best .
mmm…exact asa cum il facea bunica…trebuie neaparat incercat 😉 mersi pt reteta 🙂
mi-ai facut pofta.. o sa-i zic la a mea sa-mi faca in weekend 😡