Pentru un leu

Cum azi era ziua de mea de hrănit cățeluÅŸii de la adăpost, m-am dus la real să mă aprovizionez cu neÅŸte saci de grăunțe ÅŸi conserve pentru pisicuțe. Mă aÅŸed la coadă, în fața mea o bătrânică. Cu un ÅŸal pe cap, cumpărase un pui ÅŸi două pâini. Cumpărături de 16.80 lei. Bătrânica începe să scoată din portofel tot ce avea. Un mănunchi de hârtii de un leu, una de cinci lei ÅŸi un pumn de monezi. Casierița începe să strâmbe din nas ÅŸi începe să numere banii. Printre hârtiile de un leu, una ruptă într-un colț. „Hârtia asta nu pot să v-o iau”. „Vă rog mult, că ăÅŸtia sunt toți banii care îi am. Tot de la un magazin am primit-o ÅŸi eu. Nu puteți să o lipiți cu niÅŸte scotch?”, spune bătrânica. „Nu pot, că n-am scotch”, îi răspunde vânzătoarea. Biata bătrânică, să izbucnească în plâns. Oricum nu-i ajungeau banii, nici cu leul acela. Vroia să lase puiul ÅŸi să cumpere doar pâinile. I-am dat eu cei 6 lei care îi lipseau ÅŸi caseriței încă 4 pentru următorii bătrâni care urmau să îÅŸi ia flit pentru că aveau hârtii rupte.

10 Comments