Omenia e o virtute

Ok, am stabilit, câinofilii sunt de căcat pentru că aruncă banii pe câini în loc să dea banii la azile de bătrâni sau la casele de copii.
ân seara asta, în Real. Un puștan de 10-11 ani stătea cu nasul lipit de vitrinele ce gemeau cu mâncare. L-am urmărit vreo cinci minute. Amesteca niște monezi în palmă. Nu știu dacă își socotea banii, probabil că nu, pentru că n-ajungeau nici de un covrig. ân jurul lui, plin de îmblănite și lănțoși, știți genul, ăia de mânâncă la Real pui la rotisor pentru că e trendy. Se uitau ca vitele la el. Când să mă duc spre el, intervine doamna de la tejghea. „Ce-i puiule, vrei ceva de mâncare? Ce-ai vrea? Pulpă de pui, cartofi? Vrei o pizza, ce vrei?”. Mă gândeam, super, tanti îi dă de mâncare, eu niște bani, iaca, își umple copilu stomacul. Ea se întoarce cu spatele și își găsește ceva de lucru. âl lasă pe ăsta micu salivând, după ce l-a făcut să viseze la toate bunătățurile alea. Dintre toți lăbarii de la mese, eu eram cel mai îndepărtat. Au privit scena, au zâmbit și s-au întors cu râturile în tocana lor. Ok, l-am luat de mânuță și l-am plimbat pe la toate vitrinele. A vrut pizza, ok, pizza să fie. Speram în ultima secundă să nu-mi ceară bani fomeia de la tejghea. Să zică hai mă, că-i dădeam eu, am avut numa ceva de treabă. Nu că ar fi mare sfârâială ăia 8 lei. Dar omenia bă nemernicilor!!! I-am tăiat pizza, i-am luat tacâmuri, l-am pus la o masă, i-am pus niște bănuți în buzunar și m-am îndepărtat. Au mai sărit imediat doi, o doamnă i-a luat un suc, o alta i-a luat o prăjiturică. Foarte frumos din partea lor, dar de ce? De ce nu i-ați luat de la bun început, de cum ați văzut că i se strânge stomacul de foame. Ați așteptat un gest din partea altcuiva ca să vă dați seama, da, bă, ar trebui să ne simțim și noi, că moare copilul de foame. Câinii îs câini, dar copiii? Nici pentru ei nu aveți inimă?