O tara de asistati

photoSă începem expozeul de la această fotografie. Pentru cei pe care imaginea nu îi luminează, o să o explic. E vorba de o cutie de lapte Fulga pe care ai cumpărat-o TU. âhi, pe bune că ai cumpărat-o tu. Ai cumpărat-o pentru nenumărați copii nesimțiți și complet lipsiți de respect. Copii care primesc în mod gratuit, în fiecare zi, un lapte și un corn. Nemeritat. Nemuncit. Sunt copii, beneficiază de un gram de indulgență din punctul de vedere al muncii. Dar e vorba de un principiu. Chiar și la nivelul unui lapte și un corn, vorbim de a primi ceva fără a depune nici măcar un minim de efort. Pentru că nu primesc lapte și corn doar copii premianți. Nu primesc lapte și corn doar copiii care chiar nu-și pot permite un pachețel de mâncare la școală. Primesc toți, de-a valma. Asta fac copiii de la oraș, viitoarele beizadele, cu laptele primit de la mine și de la tine. âl stropșesc de pământ sau fac o glumă „bună” și sparg cutia în capul fetiței din fața clasei care a început să plângă când șmecherul clasei a întrebat-o „tu, te fuți?”.
Laptele și cornul este un program imbecil. Ca mai toate programele sociale din România. Bani aruncați pe fereastră, contra voturi. Mocăciuni. Programe care promovează necinstea și nemunca. Mă întorc la satul de care vă povesteam acum două zile. Cea mai mare pensie din sat e în jur de 500 de lei. Marea majoritate a localnicilor înscriși la recensământ ca români sunt bătrâni. Nu mai au forța să tragă de pălanele ce sprijină gardul. Nu mai au suflu să sape un întreg lan de cucuruz. Și atunci apelează la țiganii care, ca în fiecare sat din România, și-au întemeiat propria lor așezare la marginea satului, pe pășunea oamenilor. Fiecare dintre țiganii cu pricina câștigă mai mult decât pensionarii care s-au spetit o viață întreagă pe holdele cooperativei. 4 milioane ajutor social, 2 milioane alocația puradelului, lapte și corn din program guvernamental, făină și paste de la Uniunea Europeană, and so on, and so on. Făina o transferă pe țigări. 10 kile pe un pachet de More. Banii îi beau la crâșmă. După care sunt chemați la lucru. Tariful pe zi lucrată e 40 de lei, 3 mese, un pachet de țigări, un rachiu la intrarea în curte și de musai 2 litri de vin. La prețul pieței, barem 70 de lei pe zi. Și nu degeaba s-a inventat cuvântul „țigăneală”. Pentru că asta vine la pachet, independent de faptul că sunt plătiți regește. De multe ori se îmbată, nu-și fac treaba, iar dacă nu-i plătești te fac de căcat la crâșmă.
Două exemple paralele. Asta au crescut Guvernele ultimelor 20 de ani. O nație întreagă de curiști (expl: oameni care se trag pe cur). Frecăngeala și mocăngeala au fost promovate la grad de funcție. „Tu ce ești mă?”, „Frecangiu șef, să trăiți!”. Dap, sigur s-a încheiat recesiunea și ieșim din criză.

One Comment