Telecinemateca

The Invincibles. Era prin perioada de floare 2003-2004. Se cotiza la greu către partidele politice, evident, grosul se ducea spre PSD. Afaceriștii mai curajoși au știut să își acopere spatele și au cotizat la toți. Mai puțin la ceilalți, dar cotizau. Cât să nu li se poată trimite pe cap Garda dacă cumva, din vreo întâmplare, se schimba ceva. Dar baza era tot partidul stat.

The Untouchables. Principiul de mai sus a funcționat, aproape perfect. Cel puțin în primii doi ani după alegerile care au schimbat macazul pentru următorii opt ani. Deși investiseră serios în mai noua concurență ce pierduse lamentabil alegerile după patru ani în care au dat o nouă definiție expresiei mână de fier. Cum împrăștiaseră bani la toată lumea se știau scăpați. Vechi prietenii s-au destrămat, noi prietenii s-au închegat. Politicienii sunt traseiști de plăcere, oamenii de afaceri de nevoie. Mai cu supărări, mai cu încrâncenări, cumva au trecut peste schimbarea macazului.

The Expendables. Din castel încep să zboare tot mai multe cărți de joc. Apostu a fost un tunet, transformat într-o furtună apocaliptică o dată cu arestarea lui Carabulea. Benzinarii s-ar ascunde și în gaură de șarpe, doar, doar își iau ochii de pe ei și îi lasă în pace. Ar promite că se apucă de cultivat rapiță dacă asta ar mai conta, în vreun fel, acum. Comăniță e pasibil, Berghezan a luat deja drumul gratiilor. Și sunt convins că lista nu se oprește aici. Sunt convins că încă se lucrează pe fire obținute din dosarul Apostu. Sunt foarte convins că există o grămadă de alte dosare în lucru, dosare ce doar așteaptă să facă poc. Și o să mai auzim nume cunoscute urechii. Pentru că nu doar cei de mai sus au fost Invincibles sau Untouchables. Au fost mult mai mulți. Și nu toți și-au ascuns bine urmele așa că e un episod cu va urma… Articol apărut în Turnul Sfatului