Hell comes with Android

Prin toamnă vroiam să vând HTC Cha-Cha-ul cumpărat cu nerăbdare în august, convins că fără tastă de Facebook nu se poate trăi viața de onliner. Am renunțat să îl vând ca să dorm noaptea liniștit, nu sughițând în înjurăturile viitorului proprietar. Nici io nici mama. Așa că tovarășu Cha Cha a stat fain frumos în cutia lui nou-nouță mai bine de șase luni.

Tanti Bilinchi, soție iubitoare și mamă de doi copii are un Nokia omieșiceva ca o manta de vreme rea. Un fel de Viorel Hizo al telefoanelor. De la Philips la el s-a întors. De la iPhone tot la el. Telefonul e de-a dreptul odios dar funcționează impecabil. Până de curând când a început să facă figuri în difuzor și se aude tot mai prost. Dacă l-aș duce la reparat mi-e că ar muri de râs electronistul așa că m-am gândit să îi transfer doamnei HTC-ul. Că tot stă degeaba, că ei nu-i trebe net, twitter și aplicații ci un telefon la care să se audă bine. Fain frumos l-am dus la decodat și m-am prezentat regulamentar cu el aseară.

Un singur lucru am vrut să-i fac, să mut contactele din Windows Contacts în telefon. S-ar zice că ceva mai simplu nici nu există. S-ar zice…

Am instalat HTC Sync, le-am conectat, niic. Am făcut update la HTC Sync, niic. Nu mă lăsa să dau on la sincronizarea People nici picat cu ceară. Că jur că aș fi picurat ceară pe el la câți draci îmi făcea. Mă apuc să caut pe net. Pagina de help de la HTC este senzațional de inutilă. Luați o mostră aici, dacă nu credeți, cu dedicație de la Captain Obvious. Sau aici. Că lor li se pare că e imposibil ca Sync-ul să nu funcționeze. Ei bine, se întâmplă. Până la urmă am rezolvat problema printr-o șmecherie, am exportat contactele *vcf din Windows Contacts, le-am copiat pe card și le-am importat de pe card. N-a durat decât vreo 40 de minute toată învârteala asta.

Vreau s-o conving pe doamnă că epoca omienuștiucâtelor a apus. Și că ui ce jmecherie știe să facă telefonul ăsta, să facă poze dîrect păntru Feisbuc. Fac poza, n-apuc să văz cum a ieșit că

și nem. Am apăsat toate butoanele posibile, am apăsat touchscreenul până să ies pe partea cealaltă. Singura soluție, să-i scot bateria. Și atunci mi-au revenit chiar toate amintirile legate de HTC. Aveți idee cât de greu se scoate bateria dintr-un Cha Cha?

P.S. Da, poza e făcută cu iPhone-ul și, nu știu cum dracu, dar nu s-a blocat când am făcut un căcat în de poză.