Cum a ajuns Tica eroina

Draga de ea, ca imi venea sa o pup de sa-i iau tot luciul, de frumusica, cumintica si draguta ce e ea, Tica lu tata. A aparut la bloc de ceva vreme, sa fie vreo sase luni, o catelusa frumusica foc. Mai toata lumea are grija de ea, ca e foarte dragalasa si jucausa, in special cu copiii. Din pacate, s-a imbolnavit. A disparut cateva zile si cand a revenit, tremura toata. Nu o mai tineau picioarele din fata, cadea tot timpul cand alerga. Am sperat din tot sufletul sa fie o pacatoasa lipsa de calciu. Dar n-a avut atat noroc. Saracuta s-a imbolnavit de jigodie, o boala teribila si de cele mai multe ori letala. Nu stiu cat de avansata e boala, dar presupun ca are ceva saptamani de cand o are, ceea ce face si mai grea tentativa de a o salva. Din fericire, si asta e singurul ei atu in momentul acesta, catelusa mananca. Pentru ca daca nici nu ar fi mancat, sansele ei erau aproape zero. Singura ei sansa sunt anticorpii, pe care trebuie sa ii dezvolte repede, altfel moare.
Tica si Tana au oroare de cabinetele veterinare. Se miros de la o posta, baga coada intre picioare, culca urechile si se ascund intre picioarele mele. Aseara, am luat-o si pe Tica la cabinetul veterinar. A stat langa biata catelusa in masina, a lins-o pe ochi si pe botic iar cand am ajuns la veterinar, surprinzator pentru ea, a sarit din masina si a intrat singura in cabinet. De parca ar fi stiut ce urmeaza sa se intample. Am luat sange de la Tica si l-am injectat catelusei. A stat cuminte, n-a zis nici pas. A acceptat intepatura, a pus boticul pe masa cand a inceput sa curga sangele in seringa si a stat langa noi pana i-am facut injectia catelusei bolnave. De abia cand a vazut ca am luat-o in brate a pornit si ea spre masina, sa mergem acasa. Draga mea curajoasa. Deseara, Tana e donator. Incercam din tot sufletul, toata familia, sa salvam biata catelusa. E prea tanara si afectuoasa ca sa moara atat de devreme. Tineti-ne pumnii. N-am reusit sa ii fac o poza mai buna pentru ca tremura una-ntruna din cauza bolii.