Before and after – Happy ending
Prima dată vă arăt poze. Apoi vă povestesc, apoi vă pun filmulețe. Concluzii trage fiecare
Before                                                                          After
Before                                                                               After
Cei doi căței sunt câinii de la Mohu. Cățeii abandonați de un „patron” de fermă ÅŸi ajunÅŸi într-un hal fără de hal. Până acum nu am văzut aÅŸa ceva, în viața mea. Poate doar pe Animal Planet, la vreun Animal Cops, dar nici atunci, nu-mi aduc aminte să fi fost vreun câine chiar în halul în care era cel negru.
Câinele negru de abia se mai ținea pe picioare. Blana era precum pâsla. Dar, până la urmă, poate tocmai blana asta încâlcită l-a ținut în viață. Sub platoÅŸă n-au intrat nici purecii, nici ploaia n-a trecut. Altfel, murea de mult. Cel alb a trăit în condiții ceva mai bune. Barem era într-o cuÅŸcă mai largă ÅŸi avea un acoperiÅŸ deasupra capului. ânsă cum blana nu i s-a adunat, avea miliarde de păduchi. N-am crezut că poate exista o asemenea imagine. I-am luat pe sus de la fermă ÅŸi i-am dus la tuns, cu speranța că o să le găsim un stăpân, măcar ÅŸi unul temporar. Căci după o asemenea schimbare, să fie lăsați afară ar fi murit cu siguranță.
Negruțul a fost nespus de blând. Chiar dacă s-a speriat de maÅŸina de tuns ÅŸi s-a zbătut un pic, per total a fost nemaipomenit de cuminte. âmi era frică să îl țin de picioare de teamă să nu i le rup strângând prea tare de ele. Socotiți că am scos de pe el cel puțin 3 kilograme de blană în condițiile în care acum el de abia dacă are 2.5. Åži gândiți-vă cum ar fi ca oricare dintre noi să fie nevoit să poarte în spate dublul kilogramelor pe care le are. De la un moment dat s-a prins că îi facem un bine ÅŸi s-a îmblânzit ca un miel. Åži, o dată tuns, a început să dea din coadă. Nu vă închipuiți satisfacția pe care am avut-o. Ba, a avut ÅŸi o tentativă de pornire sexuală la adresa cățeluÅŸei care se afla în salonul de frumusețe.
Cu cel alb am avut ceva mai mult de furcă. L-am luat al doilea la tuns ÅŸi a stat în cuÅŸcă o oră jumătate până am terminat cu negruțul. Cum n-a vrut să iasă, a trebuit să îl scot de ceafă. Noroc că-s rapid de mână, că altfel, acum eram însemnat. De abia am reuÅŸit să îl urcăm pe masă ÅŸi să ne apucăm să îl tundem. Evident, legat la bot. AÅŸa, cu blană pe el, părea oarecum înspăimântător. Dar m-a pufnit râsul când l-am văzut tuns ÅŸi mi-am adus aminte că în urmă cu jumătate de oră îmi era frică de el. E un biet animăluț care nu cântăreÅŸte nici două kilograme. Din păcate, plin de pureci, nenumărați pureci.
Åži am ajuns la partea cu mulțumirile. La cele două doamne EXTRAORDINARE de la salonul Vi-Anne. Au muncit preț de trei ore în niÅŸte condiții incredibil de grele. Au trecut peste pureci, rahat, mizerie, mirosuri insuportabile. Åži-au amânat clienți pentru cei doi câini ÅŸi au refuzat să ne ia bani pentru chinul la care le-am supus. Merita toată stima ÅŸi aprecierea noastră ÅŸi reclamă din plin, pentru că sunt SENZAÅ¢IONALE. Salonul de înfrumusețare este situat pe strada Hochmeister, lângă Parcul SubArini. Vă mulțumesc din suflet.
Vă pun ÅŸi câteva filmulețe, probabil elocvente pentru a vedea cu adevărat de ce le sunt atât de recunoscător celor două doamne de la Vi-Anne.
P.S. Era să uit ÅŸi vestea cea bună. Negruțul este în găzduire temporară la o doamnă splendidă iar albuțul a fost deja adoptat ÅŸi, deÅŸi cam dă de furcă noii sale stăpâne, sunt convins că o să devină cățelul superb care ÅŸtiu că poate fi.





doamne ce ma bucur
Bravo!!!
Daca crezi ca exista posibilitatea de a trimite caini peste ocean, am vorbit cu Levi si suntem dispusi sa adoptam unul dintre ei. (Noi aveam de gand sa adoptam unul de pe aici dupa ce ne cumparam casa, dar prea am bocit la pozele lor, asa ca suntem dispusi sa facem gestul asta si acum.) Nu conteza care dintre ei, important e sa se poarte decent cu alti caini, ca sa nu existe probleme intre noul venit si Astro. Noi mergem cu Astro saptamanal la parcul de caini si nu am avut niciodata conflicte cu alti caini, deci sper sa nu fie probleme din partea lui Astro.
So, let me know what you came up with!
Posibilitatea exista. Dar este incredibil de greu. Sunt nenumarate vaccine de facut iar drumul e foarte lung. Nu stiu daca se poate tranchiliza un caine pentru distanta asta. Adevarul e ca nici n-am intrebat care e procedura de trimis in state. Oricum, cei doi catei sunt 90% asigurati cu un nou stapan, deci ar trebui sa aiba o viata muuuult mai buna de acum inainte. Multumesc din suflet pentru oferta.
Ok. Bine macar ca s-a gasit cineva sa-i iubeasca, caci astia sunt caini care au fost traumatizati peste limite.
Intr-adevar. Dar tot raul spre bine. Stapanii ii vor aprecia cu atat mai mult stiind cat de traumatizati au fost.
hmm…nu stiu cum sa incep asa ca o scriu cum imi vine. am aflat de cei doi catei de la o prietena care avea linkul spre blogul tau pus la status. eu lucrez la un cabinet veterinar in bucuresti si prin oamenii de aici am vorbit cu cineva de la o fundatie pt animale care se ocupa cu gasirea de stapani in germania pt catei si pisici. tipa de la fundatie pare foarte interesata si mi-a trimis si un mail in care imi cere mai multe detalii legate de cei doi catei din articolul tau. daca esti interesat iti pot da un fwd la mail. adresa mea e trecuta la comentariul asta.
Micutul cel alb, pe numele lui de acum Bucurel, umple sufletul celei care l-a adoptat! Chiar a si invatat sa se ceara afara! E foarte bland si jucaus, insa inca nu are forta necesara si stabilitatea unui catelus sanatos, dar e in stare sa ofere momente de dragalasenie. Eu am fost printre primele persoane care a avut parte de asta chiar azi. E deosebit, e iubitor si extrem de recunoscator! E uimitor ca mai exista cei ca voi care au suflet si care se dedica salvarii unor suflete nevinovate… desi traumatizate si maltratate de noi, au puterea de a ne ierta, iubi si de fi alaturi de noi, de a lua viata de la inceput fara resentimente…
Alina, multumesc. Mi-ai facut seara mai frumoasa.
ma bucur ca i-ati ajutat.. si ca le-ati gasit stapan.. candva veti fi rasplatiti pt astfel de fapte.. bafta mai departe
ma bucur ca i-ati ajutat.. si ca le-ati gasit stapan.. candva veti fi rasplatiti pt astfel de fapte.. bafta mai departe
p.s. poti sa stergi comentariul cu dabi..
Tzutzurei amarati… Ma bucur ca s-a terminat cu bine!
felicitari si tot respectul pentru lupta voastra!
noi facem multe drumuri in afara Bucurestiului, si traim de multe ori clipe infernale vazand animale famelice pe sosele si… autostrazi.
ca sa ne mai calmam durerea, de cativa ani incoace, la fiecare drum ducem cu noi si cate o geanta plina de paini pe care le dam amaritilor intalniti in drum. Evident, nu le rezolvam durerea si nici nu le asiguram un trai, insa cel putin stiu ca in ziua aia le putem calma foamea. Poate or mai trece si altii pe langa ei si or face la fel…
Caini famelici ca cei din pozele tale vedem pe toate drumurile din tara. Suntem un popor de tarani cruzi si neinduratori cu animalele lor. Iar bietele animale se inmultesc nu in orase, unde in cea mai mare parte sunt castrati, ci vin din sate. Toamna tarziu sunt lasati liberi, iar daca primavara se mai intorc vii, sunt pusi din nou in lant. Daca apar si pui, sunt pusi pe marginea soselelor.
Drumurile in Romania… sunt traumatizante. Sunt zile cand ma intorc acasa umflata de plans.
Si uneori, cand ma uit la cele 3 sufletele care ne asteapta cuminti si fericite acasa, la caldura, cu burtici pline, parca imi pare rau ca ele sunt fericite iar amaratii carora nu le-am putut arunca decat o paine, ba…
Ma bucur ca si pentru cei doi amarati totul s-a terminat cu bine! Enorm ma bucur! Felicitari inca o data si putere sa continuati!
In Turnisor, pe str SCURTA, exista o „pensiune” canina! Animalutele sunt scoase doar seara la plimbare cateva minute, timp in care sunt puse sa atace alte animale de pe strada! Cei care au aceasta „pensiune” urasc animalele, dar, ce nu face omul pt bani?! Unde pot face o reclamatie acestor propietari? Sau ce alte masuri pot lua?
A… si cei care aduc caini la aceasta „pensiune”, sunt doamnele de la acest salon! Ele nu au nici o vina pt ceea ce se intampla cu cainii cand sunt plimbati, dar ar putea lua masuri!