Before and after – Happy ending

Prima dată vă arăt poze. Apoi vă povestesc, apoi vă pun filmulețe. Concluzii trage fiecare

Before                                                                           After

Before                                                                                            After

Cei doi căței sunt câinii de la Mohu. Cățeii abandonați de un „patron” de fermă ÅŸi ajunÅŸi într-un hal fără de hal. Până acum nu am văzut aÅŸa ceva, în viața mea. Poate doar pe Animal Planet, la vreun Animal Cops, dar nici atunci, nu-mi aduc aminte să fi fost vreun câine chiar în halul în care era cel negru.
Câinele negru de abia se mai ținea pe picioare. Blana era precum pâsla. Dar, până la urmă, poate tocmai blana asta încâlcită l-a ținut în viață. Sub platoÅŸă n-au intrat nici purecii, nici ploaia n-a trecut. Altfel, murea de mult. Cel alb a trăit în condiții ceva mai bune. Barem era într-o cuÅŸcă mai largă ÅŸi avea un acoperiÅŸ deasupra capului. ânsă cum blana nu i s-a adunat, avea miliarde de păduchi. N-am crezut că poate exista o asemenea imagine. I-am luat pe sus de la fermă ÅŸi i-am dus la tuns, cu speranța că o să le găsim un stăpân, măcar ÅŸi unul temporar. Căci după o asemenea schimbare, să fie lăsați afară ar fi murit cu siguranță.
Negruțul a fost nespus de blând. Chiar dacă s-a speriat de maÅŸina de tuns ÅŸi s-a zbătut un pic, per total a fost nemaipomenit de cuminte. âmi era frică să îl țin de picioare de teamă să nu i le rup strângând prea tare de ele. Socotiți că am scos de pe el cel puțin 3 kilograme de blană în condițiile în care acum el de abia dacă are 2.5. Åži gândiți-vă cum ar fi ca oricare dintre noi să fie nevoit să poarte în spate dublul kilogramelor pe care le are. De la un moment dat s-a prins că îi facem un bine ÅŸi s-a îmblânzit ca un miel. Åži, o dată tuns, a început să dea din coadă. Nu vă închipuiți satisfacția pe care am avut-o. Ba, a avut ÅŸi o tentativă de pornire sexuală la adresa cățeluÅŸei care se afla în salonul de frumusețe.
Cu cel alb am avut ceva mai mult de furcă. L-am luat al doilea la tuns ÅŸi a stat în cuÅŸcă o oră jumătate până am terminat cu negruțul. Cum n-a vrut să iasă, a trebuit să îl scot de ceafă. Noroc că-s rapid de mână, că altfel, acum eram însemnat. De abia am reuÅŸit să îl urcăm pe masă ÅŸi să ne apucăm să îl tundem. Evident, legat la bot. AÅŸa, cu blană pe el, părea oarecum înspăimântător. Dar m-a pufnit râsul când l-am văzut tuns ÅŸi mi-am adus aminte că în urmă cu jumătate de oră îmi era frică de el. E un biet animăluț care nu cântăreÅŸte nici două kilograme. Din păcate, plin de pureci, nenumărați pureci.
Åži am ajuns la partea cu mulțumirile. La cele două doamne EXTRAORDINARE de la salonul Vi-Anne. Au muncit preț de trei ore în niÅŸte condiții incredibil de grele. Au trecut peste pureci, rahat, mizerie, mirosuri insuportabile. Åži-au amânat clienți pentru cei doi câini ÅŸi au refuzat să ne ia bani pentru chinul la care le-am supus. Merita toată stima ÅŸi aprecierea noastră ÅŸi reclamă din plin, pentru că sunt SENZAÅ¢IONALE. Salonul de înfrumusețare este situat pe strada Hochmeister, lângă Parcul SubArini. Vă mulțumesc din suflet.
Vă pun ÅŸi câteva filmulețe, probabil elocvente pentru a vedea cu adevărat de ce le sunt atât de recunoscător celor două doamne de la Vi-Anne.





P.S. Era să uit ÅŸi vestea cea bună. Negruțul este în găzduire temporară la o doamnă splendidă iar albuțul a fost deja adoptat ÅŸi, deÅŸi cam dă de furcă noii sale stăpâne, sunt convins că o să devină cățelul superb care ÅŸtiu că poate fi.

16 Comments