Social Media Summit Sibiu. Concluzii

#smssibiu a fost cel mai important eveniment coborât din online în offline petrecut în Sibiu în întreaga istorie a internetului, cel puțin prin numărul mare și extrem de relevant al speakerilor invitați de revista Biz. La final de eveniment trebuie să recunosc că am fost un pic confuz. Și de asta am decis să nu scriu aseară ci să trag un sleep on it înainte să mă apuc de scris. Iar acum cred că am făcut bine.
Din punctul meu de vedere, al omului care folosește, crede și propune până la ridicol fiecărui client Social Media, așteptam și altceva de la Social Media Summit. Am înțeles, în alte părți s-a pus mai mult accent pe tool-uri, pentru Sibiu conceptul a fost ceva mai generalist. ânsă, eu aș fi făcut un mic research înainte să aduc SMS la Sibiu și înainte să aleg tematica și modul de desfășurare. Sibiul este virgin în Social Media iar sibienii sunt mult mai ciudați decât restul românilor. ân 12 ani de când stau aici n-am găsit explicația exactă, dar știu că ea există. Ca orice fecioară care ar vrea să o facă, dar se teme pentru că nu știe dacă trebuie să stea deasupra sau dedesubt, nu știe dacă o doare sau nu, nu știe dacă va avea habar s-o facă în momentul zero. Ori, SMS Sibiu a ieșit ca un sandwich fără pâine. Conținut fără basics. Nu cred că e o rușine să recunoaștem că Sibiul stă slab ca blogosferă. Că nu are foarte multe, foarte vizibile și foarte eficiente campanii pe online. Și vă spun asta ca un om care cunoaște ambele tabere implicate în proces, atât creatorii cât și clienții. Dacă n-ar fi apărut Facebook, clienții locali ar fi ignorat complet Social Media. De când cu Facebook, mai mai că reușești să îi convingi de-un blog, de-un twitter, de-un youtube. Parte vina noastră că nu știm să ne promovăm meseria, parte obtuzitatea lor. So, cel puțin partea a doua a conferinței, cea care m-a interesat cel mai mult, nu m-a lămurit mai deloc. Și am plecat fără răspuns la două dintre teme: cum să folosească companiile social media în comunicare și cum folosesti social media în vânzări. Aș fi vrut să aflu mai multe despre importanța like-urilor, despre genurile de like-uri care exista, despre importanța unui retweet, despre modul în care creezi comunitatea potrivită produsului, despre multe tool-uri din SM pe care eu, spre exemplu, le cam bâjbâi în momentul acesta. Revenind la sleep on it-ul de mai devreme, de dimineață am realizat că eu am venit la conferința asta cu așteptări prea mari. Și că onlineguru în fapt nu există, Bobby Voicu, Zoso, Chinezu și Piticu sunt doar niște oameni care au încercat mai multe decât au încercat alții. Și din faptul că toate rezultatele s-au obținut prin testări repetate îmi rezultă că nu există o rețetă a succesului din online. Dar impresia rămâne că fără Bobby și Alex Negrea, și fără blogalinitiative-ul Chinezului, primele două părți ale conferinței au fost doar un blogmeet. Ceea ce e excelent, dacă îți doreai să participi la un blogmeet.

ânainte să prezint ce-am prins eu din discursurile speakerilor vreau să îmi cer scuze unora, pentru că i-am ratat parțial sau total, că am fost enervantul ăla din fundul sălii care tot ieșea să vorbească la telefon, pentru că am fost haterul care și-a vărsat nemulțumirile pe Twitter, arătat cu degetul de la tribună. Din punctul meu de vedere nu e o lipsă de coaie să îți exprimi nemulțumirea online, la o întâlnire despre online și să nu o strigi public ci e o chestiune de respect față de oameni mult mai experimentați care pot oferi informații mult mai valoroase în timpul pe care și l-ar petrece hârâindu-se cu unul și cu altul pe mici nemulțumiri. Dar no, onlinerii chiar iubesc haterii.

Zoso a vorbit pe șleau. M-a gâdilat pe cerebel faptul că a dat nume, de campanii eșuate, de companii. Eu sufăr de sindromul „s-a găsit un șobolan mort în salamul cumpărat dintr-un supermarket bucureștean”. Spune, sfinte căcat, în ce magazin, să nu mai cumpăr de acolo. Mi-a deschis o nouă portiță de vânzare: influența și nu traficul. Aici rămâne de discutat care e proporția celor două.

Cipi Stăvar și-a schimbat discursul pregătit pentru a răspunde atacurilor mai mult sau mai puțin voalate venite de la Zoso. Ca oricărui onliner, mi-a plăcut stropul de blogwar, Cipi a întors-o destul de bine, dar aș fi vrut să îi aud discursul pregătit. Până la urmă, cred că e localnicul cu cel mai mare succes în campaniile online. Aș fi vrut și de la el tips & tricks în special pentru că stilul lui e foarte neconvențional.

Prezentarea lui Bobby Voicu am ratat-o, am urmărit-o doar pe twitter, dar cred că n-am pierdut foarte mult având în vedere că Bobby a luat apoi cuvântul aproape la fiecare temă. Mi-a plăcut din cale afară echilibrul său. Probabil de aici vine aura asta a sa de „tată al blogosferei românești”. E genul meu de om, cel care livrează idei instant, idei bune, valoroase. Și se vede că știe exact ce vorbește. De departe, e primul om pe care l-aș angaja dacă aș vrea succes în online.

Chinezu a tras o neaoșă maramureșenească, cu bancuri, cu glume, și a lansat o idee foarte faina, blogalinitiative.ro. O alternativă sănătoasă la agențiile de publicitate. Mă aștept la o avalanșă de mailuri pe contact at blogalinitiative.ro. Hell, și eu cred că o să mă înscriu în toată povestea asta.

Ruxa a venit cu o abordare curajoasă și corectă, din punctul meu de vedere, referitor la relația Festivalului de Teatru cu mediul online din Sibiu. âmi păstrez comparația cu virgina de mai sus și mai completez. Pentru sibieni, FITS, în toată splendoarea lui, nu mai reprezintă un eveniment cu adevărat deosebit, ca pentru restul țării. De ținut minte că noi suntem aici, unii de mai mulți ani, alții mai puțini. Peste mine au trecut deja 12 ediții ale FITS, festivalul nu mai are wow-factorul acela. ân plus, cunosc multe dintre producțiile interne, raportarea mea se face doar la spectacolele venite din afara țării. However, ar trebui să fie o chestiune de mândrie pentru sibieni și să se reflecte pe măsură în relatările online. Compilând tupeul despre care vorbea Bobby cu starea de fapt a onlineului sibian cred că și noi avem o problemă de tupeu. N-o să putem fi pe picior de egalitate cu bloggerii vizibili atâta timp cât nu ne comportăm ca atare. Ruxa merită susținere pentru că face o treabă extraordinară.

Miruna a vorbit cu mult patos despre blogging. ân discuțiile sterile despre bani și trafic, Miruna a venit cu o abordare care te face să te apuci/reapuci de blogging cu drag, fără obiective cuantificabile în bani, trafic, influență. Ea e cel mai bun exemplu în cum poți obține astea fără să îți propui. Și reiterez gândul meu exprimat pe twitter la momentul respectiv. Ea are una dintre cele mai valoroase comunități. Și că suntem la capitolul Miruna, accept criticile și îmi cer scuze pentru că am plecat înainte de prezentarea Mariei. Offlineul nu-i așa de lălăit ca onlineul. Duty calls.

Una peste alta, lăsând să se răcească impresiile de la cald, n-am plecat de la #smssibiu la fel de prost cum am intrat. Dar nici foarte învățat. Rețeta aia perfectă nu există, fiecare trebuie să o caute, să o găsească și să o adapteze. Social Media nu-i chiar dracu gol tăvălit prin fulgi.