E anormal sa fii normal

Johannis a intrat la masa granzilor normal. Fără să promită câte 10 mii de euro fiecărui român. Fără să-i promită președintelui că îi va plăti campania electorală. Fără să facă circ la ore de maximă audiență. Fără să se arunce la gâtul lui Băsescu. Pur și simplu, normal. Cu un discurs minimalist, de bun simț, lipsit de dâmbovițenisme. La fel cum s-a comportat de când a părăsit catedra pentru administrație și, mai apoi, pentru politică. Sigur, asta n-a fost pe placul nimănui. Nici al noilor colegi de partid și cu atât mai puțin al șacalilor de media. „Omul e carismatic precum o bordură” zicea trâmbițașul Victor Ciutacu după primele apariții ale primarului la televizor. ântr-o politică în care Gigi Becali e un etalon al celor ce trebuie spuse sau nu trebuie spuse Johannis a părut un ciudat. Da, la București e anormal să fii normal.

PNL-ul era singura opțiune a primarului de Sibiu pentru a face următorul pas. Era firesc să vină și acest pas. Johannis a refuzat în trei rânduri să preia ministere tocmai pentru că vroia mai mult. ân timp ce alții se aruncau pe un fotoliu de ministru, chit că știau că nu va dura mai mult de șase luni, el a stat, a refuzat și a așteptat. A primit pe mână un partid istoric, singurul rămas în viață, și șanse infinite pentru următorul pas. Premier sau președinte. Cred, vreau și sper ca mutarea lui să schimbe fața politicii. Ca oamenii din jurul lui să vadă că se poate face și altfel. Și fără ură și fără incitare și fără promisiuni deșarte. Că se poate face normal și civilizat. Cu riscul să pierzi popularitatea în rândul lătrăilor nemulțumiți că nu s-a lăsat cu puțin sânge. Pasul făcut de el e important pentru Sibiu.

Editorial aparut in Turnul Sfatului