Cei fara de care nu schiam

Când eram mic, pi mini (Anuca style) m-a învățat mama că-i frumos să zici mulțumesc atunci când cineva îți întinde o mână de ajutor. Când zice da unei idei noi și îți acordă încredere. Proiectul #schiem n-a fost unul foarte simplu de dus la capăt. Dar, cumva, împreună cu Toma am scos-o la capăt. Iar următoarele ediții, pentru că vor fi și altele, cu siguranță, vor ieși și mai bine.

ân primul rând, mulțumirile cu plecăciuni către Arena Platoș și tot ce înseamnă ea. De la băieții de la centrul de închirieri care au fost supergrijulii și au ales clăparii perfecți pentru toată lumea, la fetele din apreski, de la superantrenorii Agatha și Marius la fetele de la caserie, pe care le-am stresat în fiecare zi: da-mi 8 carduri, mai dă-mi două, mai dă-mi unul, ia-le înapoi – dă-mi de nocturnă și ui așa cinci zile, în special Maria, care ne-a făcut un karaoke party cum mai rar. Inclusiv cu Mercedes Benz unplugged, în care toată lumea ținea ritmul muzicii lovind barul. Epic party.

Apoi, mulțumiri intense spre Ford România, în special pentru Rangerul și Transitul puse la dispoziție. Primul a fost cărătorul oficial de echipament al taberei, al doilea a fost depozitul nostru permanent, care ne-a salvat de o grămadă de ore în plus petrecute în clăpari.

Cu același grad de intensitate mulțumim tare, tare mult Perlei Păltinișului. Eu știam de mult, restul probabil s-au convins sau se vor convinge în vizitele ce vor urma, că Perla e opțiunea numărul 1 în Păltiniș. Camerele sunt minunate, mâncarea incredibil de gustoasă. Papanașii de la Perla sunt legendari și recomandabili oricărui gurmand. ân plus, priveliștea… să te trezești văzând Fărăgașii pe geam… speachless.

Minunații de la Buonavista Banqueting au avut grijă de noi ca în fiecare zi să avem la bord suficiente calorii de ars pe pârtie. Zamele și cârnații fierți în moare cu fasole ne-au făcut, cu siguranță, supliciul de pe pârtie mult mai ușor de suportat (mă scuzați, mi s-a făcut foame, urc până în Păltiniș). Dacă aveți vreun eveniment de organizat și aveți nevoie de #detoate apelați cu încredere la ei.

Cei de la Michelin, în afara faptului că ni l-au dat pe Răzvan, un excelent companion, ne-au dat niște lecții despre siguranța rutieră ce se vor dovedi tare folositoare pe viitor. Deși statisticile prezentate nu sunt chiar îmbucurătoare (90% din șoferi circulă fără să verifice presiunea în roți) sfaturile primite pot compensa trendul general. ân șofat, lucrurile mărunte fac diferența. Că vorbim de micul ventil, de subțirea centură de siguranță, de multe ori detaliile astea fac diferența dintre viață și… eh, well, să nu devenim prea serioși.

Pe Vodafone i-am văzut tot timpul atenți la ce se întâmplă pe munte. âmi place tare că se implică în stațiunile montane că se implică în această lume aparte. âmpreună cu Salvamontul, Vodafone a lansat o aplicație teribil de utilă pentru cei ce merg pe munte. Deocamdată e desenată pentru Android iar sfatul meu e să o descărcați dacă aveți în plan excursii la munte, mai ales în zone dificile, gen Bâlea. Instalarea aplicației vă poate salva viața. Credeți-mă, am văzut cum arată o acțiune de salvare din avalanșă, v-ați dori să aveți aplicația asta pe telefon dacă vă prinde tăvălugul de zăpadă.

Sony ne-a dat unul dintre cele mai haioase momente ale întregii tabere. Vine imediat și cel mai haios. Răzvan pregătea deja de vreo două ceasuri un set-up pentru un slowmotion. A înfipt bețe în zăpadă, a legat toate camerele cu scotch de bețe, fiecare dintre noi trebuia să treacă printre ele și să producă ceva reprezentativ. Răzvan aștepta jos semnalul, noi, în vârful pârtiei, făceam planuri. Și vine Rareșul: când ajung acolo, îmi scot căciula și fac o reverență. – Bine cochile, numa vezi să nu dărâmi camera. Pentru rezultat, dați un click aici. Captain Obvious. Camerele filmează tare, tare mișto (sunt Sony fan, v-am spus?).

Că ziceam de cel mai haios moment, am primit de la Falcon walkie-talkie-uri ca să nu ne pierdem prin munți. Eram pe pârtie, cu Elena, Zdeto și Anne-Marie, iar walkie-ul Elenei cârâia ceva în surdină. La care ea pune mâna pe el și zice, „care ești, mă? ce vrei?” – „Serviciul Salvamont…” n-am mai stat să auzim ce zice. Walkie-ul a dispărut in cel mai adânc buzunar iar noi pe pârtie, să ne pierdem în mulțime.

Pe Staropramen i-am lăsat la urmă pentru că, încă, #schiem nu s-a încheiat în ceea ce îi privește. Adică mi-au mai rămas vreo 10 sticluțe cu licoarea aia amăruie ce ne-a făcut fiecare zi de schi puțin mai frumoasă. Și de fiecare dată când deschid o sticlă îmi doresc să revin la Arena Platoș cu trupa, să am și cu cine să ciocnesc. Se va întâmpla curând. Presimt!

So, cu o reverență asemănătoare cu cea făcută de Rareș, mulțumesc frumos. A fost minunat.

4 Comments

Dă-i un răspuns lui Elena Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *