Batjocura pentru culorile CSU

Mă întreb ce-ar spune suporterii Stelei dacă mâine, patronul clubului (altul, nu Becali că pe ăsta îl înjură by-default) ar decide ca Steaua să joace în alb-roÅŸu. Sau invers. Dinamo să joace în roÅŸu-albastru. Sau U Cluj în viÅŸiniu ÅŸi CFR în alb ÅŸi negru. Sunt gata să pariez acu că n-ar exista peluză neincendiată pe oricare dintre astea patru stadioane.
Ieri a început memorialul Elemer Tordai, la Sibiu. Baschet, pentru necunoscători. Tot pentru ei, Tordai a fost unul dintre cei mai buni jucători ai echipei CSU Sibiu ÅŸi a murit acum doi ani, de cancer la colon. Iar de atunci, turneul amical care se desfăÅŸoară la Sibiu în fiecare an, înainte de începerea campionatului, îi poartă numele.
Tot ca un background, ca să se înțeleagă cât mai bine problema, culorile clubului sibian sunt galben-albastru. De când sunt eu în Sibiu ÅŸi vin la meciuri, o singură dată a apărut o altă culoare, verde, pe vremea când echipa era sponsorizată de Foresta. Cel mai frumos cântec al galeriei sibiene este „galben albastru sunt culori frumoase, galben albastru sunt victorioase”. Iar cea mai frumoasă scandare e „inima noastră, inima noastră, inima noastră e galben-albastră”. Cel mai mare steag al unei galerii de baschet din țară are două culori, galben albastru. Steagul folosit la baschet de U Mobitelco Cluj e mai mare ca ÅŸi dimensiuni, dar e steagul folosit la echipa de fotbal ÅŸi împrumutat la baschet. ân fine, detalii nesemnificative.

Semnificativ este însă gestul conducerii Clubului Sportiv Universitar. Printr-o tâmpenie fără margini, o nesocotință ÅŸi o indolență crasă, conducerea clubului a decis să schimbe culorile echipamentului. Åži ce culori credeți că au găsit. Alb ÅŸi Negru. Culorile clubului U Cluj, marea ÅŸi singura rivală din campionat a echipei sibiene în acest moment. Meciurile dintre Sibiu ÅŸi Cluj au fost cele mai spectaculoase din ultimii 10 ani. Åži în teren ÅŸi în tribune. Nu cred că a fost meci jucat la Cluj să nu fie cel puțin 300 de sibieni în galben. Până sezonul trecut, clujenii nu apăreau pe la Sibiu dar anul ăsta au venit. Åži sper să mai vină, pentru spectacol. De multe ori meciurile s-au terminat încrâncenat. Åži pe teren ÅŸi în tribune. S-a ajuns la manifestări ultras. La atacuri, bătăi, geamuri de autocar sparte. La ultimul meci cu Clujul din sezonul precedent, autocarul ultras din Cluj a fost trimis acasă. Pe motive de alcool ÅŸi de posibile violențe. E o rivalitate crâncenă, la limita fair-play-ului. Deci o chestie cu care nu te joci dacă nu vrei să degenereze.
Eu fac parte din facțiunea moderată. A semințarilor, a suporterilor de tastatură, pop-corn-ari, cum le place ultraÅŸilor să ne numească. Dar de data asta am luat foc. Nu se poate aÅŸa ceva. Nu poți schimba culorile unei echipe dintr-o toană de conducător isteric. Nu te poți piÅŸa pe istoria unui club pentru un motiv pueril de genul „nu puteau să ne facă la timp echipamente galben-albastre”. Sincer, nici nu cred că ÅŸi-au dat seama de tâmpenia pe care o fac. Preferam să joace în roz-portocaliu sau verde-maro. Orice altă combinație de culori ar fi evitat un scandal iminent. Pentru că dacă ÅŸi de data asta se înghite acest neprofesionalism notoriu al conducerii clubului, rămânem doar niÅŸte copii râzgâiați, buni de bătut gura pe la colțuri, care plâng când cineva le ia jucăria.