Vointa fara speranta

Cred că Sibiul merită o echipă de fotbal în prima divizie. Dar nu mă număr printre cei care cred asta cu orice preț. Studiind fotbalul românesc din ultimii 10 ani veți vedea că este condus de două categorii de oameni. Cei care spală bani și cei care spală bani. Iar în Sibiu nu s-a găsit niciun afacerist care să vrea să își spele banii prin fotbal, asta-i buba.

ânțeleg mâhnirea suporterilor dar nu cred că se pot emite pretenții ca Primăria sau Consiliul Județean să finanțeze o echipă de fotbal. Sunt pur și simplu bani aruncați pe fereastră, mai ales că echipa nu le aparține. Administrația locală a deschis o portiță sezonul trecut, mare lucru pentru un oraș care s-a ferit să bage bani în sport chiar dacă nu s-a investit o sumă colosală. Era un început. Cu ce-a răspuns echipa? Cu un scandal cât casa, acuze de meciuri trucate, pariuri măsluite, tot ce nu ți-ai dori pentru un oraș aflat în ascensiune. De ce ai mai investi bani când numele orașului e terfelit prin ziare?

Și nu neapărat acesta e motivul. Că tot se face comparația între sport și cultură… Sportul nu produce nimic. Festivalul de Teatru adună în 10 zile câți spectatori au fost pe Municipal în tot sezonul din Liga I. Pentru ca sportul să producă trebuie pornit de la bază. Voința a ars o grămadă de etape. A crescut mult prea rapid și a căzut la fel de rapid. Cultura a adus orașul unde e acum, cultura a crescut târgșorul anonim în singurul oraș cu trei stele Michelin. Nu sportul.

Nu vreau să fiu înțeles greșit. Nu predic lipsa investițiilor în sport. Dimpotrivă. Doar a investițiilor cu cap. ân primul rând în infrastructură. Apoi în centrele de copii. Și de abia când aceste puncte sunt îndeplinite în echipe de Liga I.

Vreți un exemplu productiv în sport? Clubul de baschet Whitesnakes. WhiteSnakes Sibiu – CSS Sibiu: 81-37; WhiteSnakes Sibiu – CSU Sibiu: 91-26; WhiteSnakes Sibiu – Cetate Deva: 72-22. Aici trebuie investiți banii. Pentru că aici vor fi rezultate. Nu scandaluri. Articol apărut în Turnul Sfatului.

Scris vineri. Sâmbătă, la meciul de baschet dintre CSU Sibiu și BCM Pitești, în „cea mai frumoasă galerie din țară” cum era odată supranumită, de abia numărai 50-60 de persoane. Morții cu morții, viii cu viii. Parcă așa era vorba, nu?