Zodia ghinionului

Mda, august nu e o lună bună. Nici pentru mine, nici pentru nimeni, cu atât mai mult pentru căţei. N-a fost suficientă povestea celor doi căţeluşi aruncaţi la container că a mai apărut o bubă gigantică. Sâmbătă seara am făcut o campanie de adopţie în centrul oraşului. N-a avut succesul de pe lume dar nici n-a dat chix. Am reuşit să dăm spre adopţie trei pui. Doi, frăţiori ai celor două căţeluşe pe care duminică le-am găsit la gunoi. Iar un al treilea, tot un amărât abandonat, dar în parcarea de la Real, împreună cu alţi patru frăţiori. No, căţeluşul ăsta a fost adoptat de o tinerică de 17 ani, foarte ok la prima vedere. L-a dus acasă, ca să îşi dea seama că mama ei nu vrea căţel. Şi mi-a dat mesaj, la şapte dimineaţa, că nu poate să îl ţină, să mă duc să îl iau. Asta era duminică. O sun la 10, când mă trezesc, să mă duc după câine.

Păi mama l-a aruncat deja. L-a dus cu autobuzul 12 la Piaţa Cibin şi i-a dat drumul pe stradă.

Am crezut că înnebunesc. L-am căutat ore în şir, nici urmă de el. Am schimbat zeci de sms-uri cu donşoara cu pricina. I-am citit ce scrie în legea pentru protecţia animalelor, că abandonul e considerat infracţiune şi pedepsit cu amendă sau închisoare. Pe mă-sa a durut-o în cur, ea în schimb a fost foarte săritoare. L-a căutat şi duminică şi luni, tot fără urmă. Iar acu nu ştiu ce să fac. Jur că ar merita să le fac plângere, pentru că legea e foarte clara în această privinţă. Pe de altă parte, ea chiar regretă întâmplarea şi totuşi, un dosar penal e dosar penal. Nu ştiu ce să fac. Iar bietul căţeluş, cred că e pierdut pentru totdeauna. Sper să se fi aciuiat prin vreo curte sau să-l fi găsit vreun binevoitor, că mi se rupe sufletul după el. Încă o dovadă de “omenie” dată de nişte oameni.