Filmul sau cartea?

Profitând de o acută criză de insomnie, care mă face aproape în fiecare noapte să adorm după 1 ÅŸi să mă trezesc pe la 6, am dezvoltat o mică telecinematecă acasă, mulțam Doamne pentru torente. Nu trece seara fără vreo două filme. ân acelaÅŸi timp, fiecare excursie la privată vine însoțită de neÅŸte zeci de pagini de musai lecturate. Că a devenit plictisitor să citesc indicațiile de pe cutiile de detergent sau, eterna lectură pe toaletă, buletinul. ântre un film ÅŸi o carte, m-a pălit o nouă dilemă. Care-i mai ocoÅŸ, filmul sau cartea?
De unde mi-o vint în cap dilema? Păi, aseară, în lipsă de altceva-uri ÅŸi aÅŸteptând cu sufletul la gură downloadul, m-am uitat la ângeri ÅŸi Demoni. Åži deÅŸi Tom Hanks e unul dintre actorii mei preferați, apropo, aÅŸteptam să downloadez Forrest Gump, filmul ăsta e o imensă porcărie. âl face pe Dan Brown un geniu pe lângă Ron Howard. Fără să fiu un foarte mare fan al cărților lui Brown, primele două hai că merg, dar de la a treia devine plictisitor, ângeri ÅŸi Demoni chiar mi s-a părut o carte bună. Pentru un roman polițist. Omul e clar că le are în a crea suspans cu pixul, chiar dacă acesta e mai degrabă apanajul filmelor, ÅŸtiut fiind că o imagine face cât o mie de cuvinte. Cu toate astea, cărțile lui Dan Brown sunt de o sută de ori mai reuÅŸite decât filmele, în ciuda distribuției ÅŸi a echipei regizorale. Adică, detaliul cărții a fost complet denaturat din dorința de a introduce într-un cât mai scurt timp cât mai multă informație. Åži s-au ratat momente excepționale din carte, dilema descoperirii simbolurilor, înfiriparea poveÅŸtii de dragoste dintre Robert ÅŸi Vittoria, caracterul ÅŸi duritatea comandantului Gărzii Elvețiene ÅŸi, mai ales, finalul. Finalul filmului e o tâmpenie, care nu surprinde absolut deloc „minunea” pe care o dorea Il Camerlengo. ân fine, filmul sucks, cartea rulz.
Ca ecranizări reuÅŸite: mi-a plăcut foarte mult ecranizarea Shogunului, cu Richard Chamberlain în rolul lui Anjin-san. Probabil reuÅŸita vine ÅŸi din faptul că filmul are mai bine de opt ore, tocmai pentru că regizorul n-a vrut să piardă niciun detaliu, cât de mic, al savurosului roman. Din nou, filmul Toate pânzele sus a fost mult mai emoționant decât cartea. Probabil ÅŸi din pricina distribuției. E foarte interesant să reciteÅŸti cartea după ce ai văzut filmul, să „vezi” figurile actorilor în timp ce le citeÅŸti personajelor. Åži ecranizarea romanului Dracula a fost, din nou, senzațională. Probabil că ÅŸi cartea scrisă sub formă de jurnal n-a ajutat prea mult în această dispută, dar ecranizarea a fost senzațională iar imaginea contelui din film poate fi oricând simbol pentru orice suvenir produs în lumea asta largă.