El ÅŸi ea. Eu nu vă uit

ea2 by you.ea by you.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ei sunt Fetița ÅŸi Boris. Câinii care „nu există” la Bâlea Lac, după cum spun cei care vor să bage sub preÅŸ o mizerie. Åži vorbele vin din gura unui primar. Nu de la un fietecine hăbăucit în vârful munților. Fetița a fost ucisă pentru distracția undeva între 11 ÅŸi 14 ianuarie, la Bâlea Lac. Nu există niciun dubiu. DeÅŸi poliția susține, după „cercetări amănunțite” că nu a murit la Bâlea pentru că „nu e suficientă zăpadă”. Poliția care n-a trecut mai sus de Cascadă, măcar să vadă condițiile meteo, se antepronunță într-un caz infracțional. Iar eu le mulțumesc. Dacă nu vor să îÅŸi facă treaba, o să le-o fac eu. Azi am fost la Bâlea. N-am ajuns la Cascadă din acelaÅŸi motiv, ca cel al polițiÅŸtilor, pentru că era vânt ÅŸi telecabina oprită. Åži nici maÅŸina nu m-a ajutat prea mult pentru că a trebuit să mă întorc. Băieții „deÅŸtepți” ÅŸi-au ÅŸters urmele până acum, sunt sigur de asta. Dar n-au putut să dărâme muntele. Acolo mai sunt încă informații din care se poate dovedi faptul că un câine a fost împuÅŸcat. 

O să râdeți, dar povestea celor doi câini este echivalentul canin al filmului Love Story. âl ÅŸtiți cu toții, nu? Fetița ÅŸi Boris erau de nedespărțit. Băteau împreună toată creasta FăgăraÅŸului, de la Bâlea la Capra, înapoi. Mergeau de multe ori cu salvamontiÅŸtii ÅŸi îi aÅŸteptau la baza crestelor pe care nu puteau urca. Au fost aproape să aibă pui împreună. Uitați-vă la ei, cât de frumoÅŸi ÅŸi de îndrăgostiți sunt. Un om n-ar fi stat trei zile lângă cadavrul iubitei, în ger ÅŸi viscol, doar ca să îl păzească. Boris era acolo, pe jumătate îngropat în zăpadă. Iar iubita lui era doborâtă la pământ de glonț, cu un firicel de sânge închegat în colțul gurii. Ei sunt câinii care nu există la Bâlea. Sunt niÅŸte fantome care bântuie visele unor oameni drepți ÅŸi cinstiți. Povestea celor doi căței a topit în mine orice urmă de ură. Am trecut de faza în care le-aÅŸ dori răul ÅŸi am ajuns în punctul în care îmi dau lacrimile de dorul Fetiței. DeÅŸi n-am văzut-o niciodată, tragismul poveÅŸtii ei este de-a dreptul impresionant. Åži mă gândesc la Boris. A rămas singur din cauza noastră, a bipezilor. N-au fost câini problemă, n-au fost violenți, n-au deranjat pe nimeni. Ci doar doi câini care ÅŸi-au trăit povestea de dragoste într-un loc în care prezența omului este atât de rară pe cât e de crudă. Universul ăsta e ciclic. E ca o roată care se întoarce. Åži e singurul lucru pe care omul nu îl poate opri. Mi-e dor de ea 🙁

7 Comments