No na, că tot ajunsăi să scutur un pic zăpada şi prin Păltiniş. Luat de dimineaţă cei doi Betmeni, aşteptat după unul dintre ei pân şi-a făcut loc în stomac de-o bere, ălălaltu, surprinzător – gata la timp şi hopşa pe pârtie la Păltiniş. Foarte inteligentă decizie de-a merge în timpul săptămânii. De-abia dacă eram vreo 20 de oameni până să se inunde telescaunul de picii de la şcoala de schi. Geniali copiii.
Bunele. Pârtia surprinzător de ok. O ţârucă de gheaţă, aşa cât să-ţi dea niscaiva emoţii şi să-i pună din când în când în cur pe Betmeni. Pe unul aproape că l-am prins pe cameră căzând. Cum ningea, către final se acoperise şi gheaţa şi se schia nemaipomenit de bine. Preţul la telescaun a rămas acelaşi, adică tot 6 lei. E trecut la bune pentru că măcar n-a fost majorat. Ăăăăă, să mă mai gândesc, nope. Cam atâtea bune. În rest…
Relele. Aş începe cu taxa de pişare, aşa, mai pe româneşte. Adicătelea, ristorantul cu sandwichuri de sub telescaun vinde bere, suc, apă, cafea şi ceai, toate la preţ de Hilton. Să le bagi pe gât e bine. Când vine vorba să le pişi, păi numa pe bani le poţi pişa. Gogoloaţele de pe pârtie sunt semn bun că zăpada n-a văzut ratrak de ceva zile încoa. Nu că ar fi foarte deranjant, dar pentru un începător nu e foarte simplu să le ocoleşti. Nenii şi tantile de la telescaun. De-un mojicism nemaipomenit, nu ne-au scos din lătrături şi răsteli. Că deh, ne făceau un serviciu urnind telescaunul din loc ca să avem noi ce plăti pentru o tură de schiat. Hai să nu-mi fac sânge rău că apa vin nu se face oricât şi-ar bate lumea gura. Una peste alta, chiar vă recomand să mereţi zilele astea la Pălti. Cu dopuri în urechi ar fi perfect.
Da, am fost la schi. Cu îngăduinţa scumpei mele soţii, căreia îi mulţumesc pentru a mia oară şi pe această cale, am primit câteva ceasuri de libertate. Pe care îmi doream nespus să le petrec pe o pârtie. Şi eram dispus la orice sacrificiu. Inclusiv trezirea la ora 6 şi 10 minute, inclusiv cele trei ore pe drum şi chiar şi potenţialul risc de a comite din nou baia de ulei a maşinii. Ceea ce a fost foooarte aproape să se întâmple. Dar no, există şi un Dumnezeu al schiorilor căcănari care pleacă de acasă şi îşi lasă singură nevasta gravidă. Recunoştinţă eternă, Simonoaso.
Din Sibiu până în baza pârtiei sunt puţintel peste 130 de kilometri. Dintre care 18 de drum forestier. Prima dată când am citit forumul noului “resort” m-am cam speriat, tre să recunosc. Mai ales când am văzut filmuleţele. Şi îmi aduceam aminte cu jale de vechea baie de ulei, acum vedetă în ţarcul de fiare vechi, după o aventură asemănătoare. Însă am avut baftă, a nins, iar gropile s-au astupat cu zăpadă. Tot n-am reuşit să facem ăia 18 km în mai puţin de o oră. De fapt sunt vreo 25 de drum rău, că după ce intri pe asfalt, la fiecare pod sunt porţiuni de drum în lucru. Nu-i daţi forjă că acolo rămâneţi. De rătăcit e cam greu. Urmaţi drumul Sebeş – Căpâlna – Şugag. După ce ieşiţi din Şugag ţineţi tot timpul dreapta. Că sunt doar două intersecţii, la baraje. În rest, aţă înainte. Următoarea intersecţie cu risc de rătăcire temporară e la Luncile Prigoanei, unde toată lumea o ia înainte, fără să vadă semnul spre stânga. Deci tre să o luaţi la stânga.
Acu despre pârtie, că asta interesează pe toată lumea. Pe o scară de la 1 la 10 io i-aş da un 6.50. Şi aici ne referim doar la pârtiile din România. Nu consideraţi Kaprun drept 10 că atunci nu ia mai mult de 1.75. Sub Straja dar peste Păltiniş, dacă mă întrebaţi pe mine. Cu câteva defecte. Nu caut să fac pe criticul de serviciu ci sunt doar realist. Instalaţia pe cablu e ca şlapul. Nu se poate să se oprească de trei ori într-o oră iar reparatul să ia câte 15 minute. Apoi, combinarea pârtiilor cred că putea fi făcută altfel, să nu te trezeşti pe porţiuni de schi fond, cum le place geloşilor să zică. Restul factorilor perturbatori nu mai ţin de organizare ci de nesimţiţi, pe care o să îi luăm ulterior la şpiţe în cur.
În rest, superb. Poate şi pentru că de cealaltă parte a muntelui era Sarmisegetusa şi locurile mele de suflet, dar ca peisaj ia locul I în ţară fără doar şi poate. Ceva atât de frumos de nu poate fi descris. Poate şi faptul că am prins o zi atât de frumoasă mă face să cred asta, dar a fost extraordinar de frumos. Dacă m-aş mai duce acolo pentru schi? Poate, dacă ar mai fi deschise măcar vreo 10 pârtii prin ţară, să fiu sigur că nu mai e atâta lume. Dacă m-aş mai duce acolo aşa, de plimbărică? M-aş muta acolo, jur. În vârf de munte. Da, o să mai ajung pe Şureanu sută-n mie. Dar de pe partea cealaltă. De pe domeniul MEU.
Ştiu că poate e degeaba, la cum se arată prognozele meteo. Ştiu că poate e prea târziu, deşi încă n-am auzit niciun cunoscut care să-şi fi scos schiurile la plimbare la Păltiniş sezonul ăsta dar, lumeeee, lumeeee, webcamul de la Păltiniş revine în casa Crocodilului. Cu pământul de pe pârtie, evident, dar e acilea. Aşa că, nu mai faceţi 30j de kilometri degeaba să vedeţi dacă puteţi schia, daţi cu clickul, economisiţi benzina şi cinstiţi-mă cu o bere. Că tre să dau şi io neşte beri mai departe la rândul meu şi aşa poate mai salvez ceva finanţe.
Ieri am ajuns în Păltiniş. Din păcate, cu treabă nu la distracţie. Dar că tot veni vorba de distracţie, cu siguranţă multă lume aşteaptă cu schiurile gata ceruite, mânuşi noi şi beţe lustruite noul sezon de ski. Îmi pare sincer rău că eu trebuie să vă dau vestea, dar mai aveţi de aşteptat. La Păltiniş a nins mult mai puţin decât în Sibiu. Iarba iese de 10 centimetri de sub zăpadă şi temerarii schiori de ieri probabil aveau schiurile închiriate. Altfel nu-mi imaginez cum de-au avut tupeu să-şi dea drumul pe schiuri pe aşa o pârtie. Dacă avem baftă, dacă, mă repet, în weekend poate va fi zăpadă suficientă pentru schiat. Veste proastă: la Păltiniş tot nu sunt tunuri de zăpadă. Veste bună: la Păltiniş se deschide şi pârtia din spatele telescaunului şi va fi pus în funcţiune şi baby-liftul de pe platou. Pe de altă parte, 99% la Gura Râului se va schia în weekend, dacă aveţi chef de una mică, aşa cât să vă ostoiţi dorul.
Dacă s-ar fi salvat mai repede pozicile, le-aş fi pus deja. Da încă salvează, Picasa le-a pus prin ceva foldere absconse prin calculator, deci mai tre să aşteptaţi o ţâră până vin pozicile pe ţeavă. Până atunci, din nefericire, am revenit în civilizaţie. Şi e groaznică senzaţia. După ce o săptămână m-am trezit când a vrut muşchiu meu, între 8 jumate şi 10 de musai, că doar nu era să pierd frumuseţi de zile cu soare, cu linişte şi cu multe animale prin preajmă.
Rezum totul în câteva fraze, după aia vă povestesc mai pe larg. Stăteam într-o noapte târzie sau dimineaţă devreme cu Clau şi cu Bogdan pe scări, la Valea Rea, şi povesteam de orizonturile tot mai negre. De pornit în haiducie prin străinătăţuri, în speranţa că va fi mai bine.
Da, poate ar fi mai bine. Dar pentru mine ar rămâne mult prea multe în urmă. Ceva-uri la care n-aş putea renunţa niciodată. La susurul izvorului pe care îl aud pe fereastră noaptea înainte de culcare şi dimineaţa când mă trezesc, la ţigănuşii care sar din foc de fiecare dată când îl zgândăr, la căţeii care vin hoardă după mine la fiecare hălăduire pe coclauri, la berile băute cu prietenii, la minunile tărâmului pe care m-am născut şi în care vreau să mă îngrop. D-aia n-aş mişca nici un metru din locurile astea.
Am prins pentru dezvoltare 3,6 milioane euro, fata de cinci milioane, cat ne gandeam. Cu acesti bani, vrem sa aducem totul (Casa Turistilor) la nivel de patru stele, sa facem piscina, spa, sa marim capacitatea restaurantului, sa marim capacitatea de cazare la 200 de locuri
Am schimbat deja toate usile la corpul 16. Lucrari de 200.000 de euro in regie proprie anual
Acum, lumea doreste conditii de trei stele, de patru stele, iar cei care vin in Paltinis, gasesc conditii ca in Austria
Avem un proiect in premiera cu pensiune de cinci zile completa in Paltinis, cu cinci trasee turistice. Pachetele pleaca de la 180 de euro si ajung la 250 de euro, in functie de gradul de confort
Şi acu vin şi io cu neşte întrebări de bun simţ. Oare pe planeta lui, e mişto, aşa? Om fi având la Păltiniş condiţii ca în Austria, da probabil Austria din 1959, de când a început Ancuţa să meargă la Păltiniş. Au schimbat uşile la corpul 16. Pot să spun oooooaaaaaauuuuuu. Exact pentru uşile alea vin eu la Păltiniş. Adică, în loc să pună mână de la mână toţi propretarii de prin Păltiniş, să facă nişte pârtii ca lumea, transport pe cablu cum trebuie, să se îngrijească să nu mai rămână fraierii suspendaţi pe telescaun, pe ei îi doare de uşile de la corpul 16. Distinsul meu domn, poate odată şi odată o să pricepeţi. Turiştii vin la Păltiniş să schieze. În rest, li se rupe. De drumeţii, de texte şi poveşti. Vin pentru schi şi vor condiţii de schi. Închid ochii la defectele de cazare, la mesele prea scumpe şi prea puţin gustoase. Pârtie şi transport pe cablu să fie. Şi până nu băgaţi la cap, toţi investitorii din Păltiniş, staţiunea o să ajungă la capitolul WAS.
Dacă vă uitaţi voi atenţi pe webcam, o să vedeţi că e ditai zăpadă la Păltiniş. Oare ce să însemne. Nuuuu, în niciun caz nu înseamnă că mă duc mâine la un schi la Păltiniş. Doamne fereşte, departe de mine gândul să se petreacă o asemenea nebunie. Am zis că am încheiat la Straja sezonul de schi, că m-am plictisit. Dar m-a apucat o poftă când m-am uitat de dimineaţă pe imagini de nu vă pot spune. Şi o fi un semn faptul că încă n-am dus schiurile în pivniţă. Nu că le-aş ţine acolo, hoţilor! Prin urmare, mâine plănuiesc un trip de schi la Păltiniş. Dacă aveţi careva chef de aer curat şi neşte vin fiert, cu cel mai mare drag. O să mă recunoaşteţi, sunt ăl mai rapid de pe pârtie. Şi dacă vederea nu vă e la fel de rapidă ca schiatul meu, sunt într-o geacă portocalie şi pantaloni gri . Ce viaţă are şi nemernicul ăsta. Mângâiat de toţi turiştii, hrăniţi de toţi cabanierii, doarme în zăpadă toată ziulica. Al dreaqului.
Io fost disparut de pe fata pamantului vreo patru zile. Refuzat orice minune tehnologica. Nevoit sa apelez la telefon ca sa imi pot scrie editorialul ce a aparut azi. Nevoit sa ma uit la O-la-la datorita muerilor descreierate. Tratat deziluzia sunetului si imaginii televizorului pe care ma pregateam sa il urasc cu vodca. Uitat rapid ce inseamna ala televizor. Aproape pierdut culorile. Proprii, nu ale televizorului. Prin urmare, nem tehnologie, nem informatie. Adica nem auzit de Elena Udrea cazuta la pace cu monser Dinescu la conacul dunarean al tircipliciului astuia. Sa ne mai plangem ca turismul asta mere ca leusteanul si cimbrul in ciorba de burta. Pai uitati-va si voi cine-l face. O parvenita cu o cariera construita exclusiv pe parsivitate si sex-appeal si un poet-nepereche, a carui singure calitati sunt stiinta de a pune condimente si faptul ca rezista la bautura. No, ei doi si-au dat mana peste Dunare, s-au pupat pe obrajii incarcati de flegmele aruncate tot de ei acu vreo doi-trei ani si s-au apucat de mistocareli. Asta i-a dat blondei un ied. Ce razboinicu luminii mele sa faca Udrea cu un ied? Sa-l puna de paza la parcarile din Bucuresti? Ca ar fi o duma, sa doteze fiecare nimuruc de paznic cu cate un ied, sa bage spaima in popor, adica sa ne behaie. Prin urmare, blonda l-a adoptat pe loc la sfarcu-i sanul ei si l-a botezat Sori. Nu, nu dupa amant ci dupa Marin Sorescu. Ptiu, uciga-te-ar toaca, zi sa-ti cada suvitele vopsite ca ai auzit de Marin Sorescu. Nu, nu chelnerul care te servea. Pictorul, aaaaa, sculptorul, aaaaa, administratorul IT (ce, si asta e o arta!). WTF?!?!?! No, asta capra cu trei iezi. Blonda, turismu, Dinescu si Sorescu. Pe cat facem pariu ca tichetele de vacanta vor fi tiparite pe hartie parfumata roz?
După ce tocmai mă contrasem cu ză bos despre Păltiniş şi înghesuiala de pe pârtie, ieri am muşcat-o. Big time. Poate am fost eu mai norocos, dar până ieri n-am prins niciodată o asemenea înghesuială pe pârtie la Păltiniş. Bă, era enorm de multă lume. Era coadă până după pod, pentru cine a mai fost pe acolo. Începea de pe unde îşi ţine nea Joe lecţiile. Başca faptul că jumătate de pârtie era ocupată de porţi pentru cupa Raiffeisen la schi. Am stat cam 40 de minute la coadă. Am coborât de două ori şi mi s-a luat. Decât aşa, mai bine pas. Ne-am luat tot calabalâcul şi ne-am mutat la Gura Râului. Nu neapărat pentru schi, că în 30 de secunde nu se poate spune că schiezi, ci măcar să ne facem damblaua. Deşi era multă lume şi la GR, n-am stat mai mult de 1 minut la coadă. Porniseră ambele teleschiuri, kinderii erau încolonaţi la cel mic, grăsanii la cel mare. Măcar n-am mai stat de-a moaca. În schimb, pustiu ca acolo io încă n-am văzut. N-aveai nici după ce să bei apă. Îmi chiorăiau maţele de foame. Am zis că no, mese au înăuntru, deci poate fac d-o zamă. N-ai să vezi. Nici orgasmul care tocmai începea cu gândul la un croasant nu s-a mai produs. Că ultimele două le-au luat muierile. Secetă, secetă. Aşa că foamea ne-a gonit de pe pârtie, până la Grand Plaza, pe 9 Mai. Unde de foame am luat şi ciorbă de burtă şi ciolan cu fasole. Şi m-am şi încăpăţânat să le termin. Prin urmare, oare de ce oi fi dormit 12 ore legate? Păi… sport, aer curat, papa enorm de multă, destule motive, nu? Mâine pun şi imaginile, că youtube n-a reuşit încă să proceseze un film de 30 de secunde. Idiots.
No, hida că o facem şi pe asta. Că în sfârşit am un gadget cu care mă pot distra în linişte, fără alte artificii tehnice la care sunt bâtă, bâtă, bâtă. M-a chinuit gândul de multă vreme, că de unde sunt vorbe şi poze n-ar strica să fie şi un filmuleţ. Nu? Să vază lumea exact despre ce ie vorba. Mi-ar fi plăcut o mini-cameră pe care să o pot căra în buzunar liniştit, dar fondurile încă nu permit. Aşa că aşteptăm să producă şi Hambarul ceva ouă, lapte, brânză, carne, să le comercializăm la Peaţă la Cibin ş-apoi să reinvestim profitul într-o cameră de mici dimensiuni. Până atunci, facem Brylu TV cu telefonul mobil. Evident, un Nokia. Că restu-s de căcat toate. Nu se vede nemaipomenit de bine, dar promitem să îmbunătăţim şi tehnica în viitorul foarte apropiat. So, în partea de sus a paginii aveţi un nou tab,Brylu TV. Acolo ne prostim şi mai ceva decât acilea, că ne şi vedem unii pe alţii. Adică voi pe mine. Aş vrea io să vă văd pe voi, să vă urechez în linişte. Prima ediţie, pe pârtie la Păltiniş.
. Ce viaţă are şi nemernicul ăsta. Mângâiat de toţi turiştii, hrăniţi de toţi cabanierii, doarme în zăpadă toată ziulica. Al dreaqului.
