Stelutele de mare

Un om de afaceri aflat în vacanţă se plimba într-o zi pe o plajă. Pe plajă erau multe steluţe de mare, aduse de val. Observă un băieţel care aduna fiecare steluţă şi o arunca înapoi în apă. Vrând să-i dea o lecţie de viaţă, omul de afaceri se apropie de băieţel şi îi spuse:
- M-am uitat la tine văzând ce faci şi mi-am dat seama că ai o inimă bună şi că le vrei binele. Însă îţi dai seama câte plaje sunt pe aici? Şi câte steluţe de mare mor în fiecare zi pe ele? Nu crezi că ar fi mai bine să faci altceva în timpul pe care îl pierzi salvându-le? Crezi că, salvând câteva steluţe de mare, contează?
Băiatul se uită la el, se aplecă şi luă o steluţă de mare pe care o aruncă în ocean, şi-i spuse:
- Pentru asta contează.

Nu cred că plâng doar pentru că sunt de curând părinte. Ci pentru că e omenește. E normal să te miște povestea acestor copii. Nu mă simt jenat că îmi curg lacrimi fierbinți pe obraz. Le las să curgă. Măcar atât mai pot face pentru micuții care deja ne privesc dintr-o lume cu siguranță mai bună. Știu că nu pot schimba lumea. Mi-am dat seama de ceva vreme. Dar un deget de ajutor tot pot da. Nu e obligatoriu, nu vă simțiți prost dacă treceți peste povestea steluțelor de mare și nu luați nicio decizie. Poate mâine nici eu nu o să îmi mai aduc aminte că există. Dar azi? Azi mă doare sufletul. E sfărâmat în bucățele iar dragul de la distanță nu cred că îi încălzește cu ceva. Nici cei câțiva leuți depuși în cont. Doamne, azi aș vrea să pot schimba lumea. Măcar pentru un minut.