Una dintre figurile marcante ale vieţii economice sibiene de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Carl Wolff este alături de Partenie Cosma unul dintre finanţiştii de valoare ai urbeii, care a lăsat o adevarată moştenire în urmă.
Născut la Sighişoara în 1849, studiază Dreptul la Viena şi Heildelberg, unde în 1869 îşi primeşte titlul de doctor în Drept. La 22 de ani devine redactor al revistei „Neue freie Presse” din Viena. După trei ani revine la Sibiu şi preia conducerea „Siebenburgisch Deutches Tagesblatt”. Din aceasta poziţie, va milita pentru recunoaşterea completă a românilor ca cetăţeni ai Imperiului şi a susţinut relaţiile economice cu România.
Dupa perioadă jurnalistică, Carl Wolff devine directorul Casei de Economii din Sibiu. Din această poziţie el se va implica in lansarea Societăţii de Asigurări „Transylvannia” şi apoi a cooperatiei Raiffeisen, în 1895. De altfel de la demersul lui Wolff de creare a creditului funciar se va naşte un întreg lant de astfel de structuri de creditare funciară, ajungându-se la 185 de astfel de instituţii financiare în 1927 în tot sudul Transilvaniei, fiind un element principal în creşterea productivităţii agricole a acestei regiuni, peste 20.000 de familii din mediul rural al sudului provinciei profitând de serviciile financiare.
Va susţine unele proiecte investiţionale de anvergură ale Sibiului, cum a fost centrala hidro-electrică ce va deservi oraşul începând cu 1896. Împreună cu Partenie Cosma va ajuta nenumarate alte afaceri ce necesitau energie electrică şi va susţine alte proiecte importante pentru oraş cum va fi introducerea tramvaiului în 1905. Pe langâ proiectele sale financiare şi de infrastructură (prin demersurile sale, Sibiul si implicit Transilvania devenind una din primele regiuni cu servicii electrice proprii din Europa), el se va apleca şi asupra turismului, fiind un sustinator al dezvoltării Păltinişului, ca staţiune de iarnă după modelul austriac.
În această perioadă se va implica şi în viaţa politică şi administrativă a oraşului. Între 1881 şi 1887 a reprezentat minoritatea germana în Parlamentul National de la Budapesta. Prin calităţile sale de negociator va face să schimbe planurile guvernului maghiar în ceea ce priveşte reţeaua de cale ferată a regiunii, conexand Sibiul cu restul ţării, prin o serie de noduri ferate, ce iniţial nu existau şi fără de care oraşul urma a fi izolat.
Va muri la Sibiu în 1929. A fost un adevarat pionier al timpului său şi un vizionar. Proiectele sale rămân capitale pentru Sibiu şi pentru Transilvania, ajutând la modernizarea oraşului şi a provinciei. Comunitatea îi va mulţumi dupa 1990, azilul de batrani, nou construit purtându-i numele.
S-a născut la Sibiu în 1989. Începe gimnastica la CSS Sibiu. Câştigă concursuri internaţionale la numai 9 ani, în 2001 devenind campioana României la junioare. În 2002 se alătură lotului junior de gimnastică al României. Astfel devine campionă europeană în 2004.
În 2005 se alătură lotului olimpic al României. Este medaliată cu argint la campionatele europene din 2006 şi la campionatele naţionale. Participă la campionatul mondial dar nu câştigă o medalie. În schimb cucereşte medalia de aur la Grand Prix-ul de la Glasgow. Alte medalii importante sunt câştigate în 2007 la europenele de la Amsterdam. La campionatul mondial câştigă două medalii de argint.
În 2008 câştigă alături de echipa României medalia de bronz la Olimpiada de la Beijing. După Olimpiadă se retrage din activitatea competiţională şi revine la Sibiu.
P.S. Mă bucur faptul că mi-a revenit mie onoarea să scriu despre una dintre cele mai importante gimnaste ale ultimilor 20 de ani.
Adică un fel de Albalact transformat în tun. Povestea este foarte simplă. Ministerul Sănătăţii a lansat o campanie oarecum împotriva consumului de lapte direct din ţâţa vacii. Un prunc topeşte dintr-o sorbire un pahar de lapte de vacă după care rămâne stupefiat când aude că laptele de vacă are tot felul de microbi. Şi că nu e aşa de sănătos precum pare. Acu, prima parte a dilemei mele. Din câte ţin eu minte, speranţa de viaţă la ţară e mult mai mare decât cea la oraş. Şi acolo nimeni nu cumpără Zuzu de la boltă ci se bea direct laptele de vacă, de multe ori chiar şi nefiert. Dar să trecem peste acest punct insignifiant. La un moment dat, în speech-ul spotului, vocea spune, laptele Albalact e garanţia siguranţei, sau ceva de genul ăsta. Oricum, cât se poate de clar, laptele Albalact. Deşi la final cutiile de lapte nu sunt branduite şi spotul se termină cu o campanie a Ministerului Sănătăţii pentru consum sănătos. Nu mi-ar fi sărit în ochi tunul dacă cutiile din ultima imagine a spotului ar fi purtat însemnele Albalact. Dar aşa? Ntz, ntz, ntz. Bad minister, bad minister. Ce dacă domn primar Hava e pedelist de frunce? Asta înseamnă că promovaţi produsele albaneze pe banii ministerului? Albalact produce mărcile Zuzu şi Fulga. Când Petrică spunea că spotul zice ambalat şi nu Albalact mi-am propus să îl văd din nou cu foarte mare atenţie. Nu l-am mai prins. Dacă şi Cătă zice la fel, merg pe mâna cetitorilor. Scuzaţi eroarea şi defectul profesional care vede peste tot numai conspiraţii şi legături bolnăvicioase.
Auzit intr-un cerc intelectual: Il suna Putin pe Medvedev: prekine, tre sa facem ceva cu fusul asta orar ca ma fac de toata minunea. Sun alaltaieri in China sa il felicit pe tovarasul pentru ziua nationala a republicii populare chineze. El, foarte amabil imi multumeste, dar imi spune ca a fost ieri. Asta ca asta, dar ieri sun in Polonia, sa le spun condoleante pentru decesul presedintelor lor. No ce mai puteam sa le raspund cand mi-au spus ca avionul inca nici nu a decolat?
Cum de ceva vreme nu mai am niica de făcut, adică activităţi extrasportive, cum avui în ultima lună, mi-am propus să mă apuc de curăţenie. În primul rând în dulapul de haine, că mă căsăpeşte muierea de mai pică teancul de tricouri când deschide uşa iar apoi în calculatoare. În cel de-acasă am terminat în vreo două ceasuri dar pe ăsta de birou cred că îmi ia măcar o săptămână. Şi tot la capitolul curăţenie, am luat la verificat şi stocurile online, poze şi filmuleţe pe youtube. Am şi uitat de ăsta. Pfii, ce m-am mai distrat la momentul cu pricina. Dacă aveţi cinci minute de pierdut, cetiţi un pic şi comentariile la film. Ca să vedeţi cât de retardat poate fi consumatorul de online din România. Că ăsta chiar e caz de manual, de prostan care priveşte cinci secunde şi apoi îşi dă cu părerea şi emite el judecăţi de calitate. NOT!!!
Prichindelul din imagine a calatorit peste un ocean si ceva carca de tari ca sa ajunga pana la mine. Dupa ce a ajuns, vreo doua zile a asteptat ca sa se puna praful pe el, sa simta ca a ajuns in Romania. Deh, iPhone-ul venit pe acelasi transport i-a cam luat fata. Dupa zilele de acomodare a fost la un pas sa moara inainte sa vada lumina zilei de Romania. Nefericitul gadget a ajuns in mana unui antitalent in tehnica. Probabil cele 6 ore in care l-am intors pe toate partile si a fost la un pas sa se izbeasca de perete i-au format o impresie foarte exacta despre noul lui proprietar. Dupa lupte seculare si ore de cautat pe net tutoriale de cum sa faci un jumpstart la baterie, ratiunea a invins. Piticul computador a facut o vizita pana la service, a cheltuit primii bani si acum fonctioneaza perfect. Mai ramane doar sa ma obisnuiesc cu el.
Desi cred despre mine ca sunt un fan suficient de patimas al sportului, de data asta trebuie sa imi recunosc ignoranta si in acelasi timp uimirea. Nu reusesc sa fac nicicum sa se lipeasca de mine ciclismul. Desi de cand e cald afara si nu ploua prefer sa ma sui pe toacla in loc de vehicolul halitor de benzina, la teveu ma plictiseste de moarte ciclismul. Si ma simt cam prost si ignorant cand aud pe unii si altii ca se dau peste cap de placere cand incepe turul Frantei. Si nu stiu de ce, dar am impresia ca sunt cam snobi. Or auzit povestea cu cancerul de testicule al lui Lance Armstrong si li s-o fi parut ca e cool sa fi fan de Tour de France. Sincer, am urmarit jumatate de ceas etapa, cred ca si in ciclism ii spune asa, ce tocmai s-a incheiat pe Eurosport. Si nu mi s-a parut nimic extraordinar. Dar probabil n-am stiut io exact la ce sa ma uit. La cum li se incoarda gambele, la cat de strans iau curbele? Care-i spectaculosul Turului Frantei? Foto
Am disparut ca porcu in cucuruz. Or murit de foame gainile si porcii din hambar. Doo saptamani fara mancare, asta test de anduranta pentru vietuitoarele din hambar. Acu io ce sa le fac. Daca stapanul fu obosit sa e descurce fiecare cum poate, ca la toti ne e greu. In hambar de ce sa nu fie criza? Asa ca doua saptamani am disparut complet, fara semnal la telefon, fara mail, fara net, fara bloguri, twitter si facebook. Nimic nimic. Am inlocuit soneria de telefon cu susurul raului, semnalul de pornit windowsul cu fosnetul frunzelor. Doar cer, padure, stele nenumarate si aer curat, aer respirabil. Racoareee, ce bine a putut sa fie. Dar, ca toate lucrurile bune, de altfel, toate au un sfarsit. Inapoi in praf, in cuptorul asta de oras. Se la vi. Muntele e tot timpul acolo, trebuie doar sa intinzi mana. Niciodata nu zice nu.
Am două variante, să scriu sau să vă arăt. Dacă şi scriu şi vă arăt iese un cearceaf mult prea mare. Aşa că vă las să vedeţi îndeaproape cât de mişto poate fi concursul Red Bull Romaniacs. Pentru noi, ăştia care ne uităm, că pentru concurenţi, ai steaua lor.
O fetiţă în vârstă de 12 ani, din Hunedoara, a fost diagnosticată cu cancer gliom mixt sau nped, de categoria a IV-a, maximă, pe o scară de la I la IV.
Tania Lorena Stamate este elevă la Şcoala Generală Nr. 3 din Hunedoara.
Din păcate, singurul tratament pe care îl poate face este la o clinică din Belgrad, care se numeşte NOVA VITA. Acolo se efectuează un tratament revoluţionar, cu un aparat cu unde electromagnetice şi citostatice naturale, bine suportate de organism.
Fetiţa are nevoie de 15.000 de euro, iar problema este că ea trebuie să ajungă acolo în cel mai scurt timp.
Există un cont deschis la Unicredit Ţiriac Bank, pe numele mamei, State Teodora Zenovia. Numărul contului este: RO15BACX0000003467231000. Familia poate fi contactată la numărul de telefon: 0766-844.192, la mătuşa fetiţei, prof. Iorga.
Vă rog mult să preluaţi anunţul pe blogurile voastre, ca să ajungă la cât mai multe persoane. Fetiţa mai are doar 25 de zile la dispoziţie…
Una dintre figurile marcante ale vieţii economice sibiene de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Carl Wolff este alături de Partenie Cosma unul dintre finanţiştii de valoare ai urbeii, care a lăsat o adevarată moştenire în urmă.
Prichindelul din imagine a calatorit peste un ocean si ceva carca de tari ca sa ajunga pana la mine. Dupa ce a ajuns, vreo doua zile a asteptat ca sa se puna praful pe el, sa simta ca a ajuns in Romania. Deh, iPhone-ul venit pe acelasi transport i-a cam luat fata. Dupa zilele de acomodare a fost la un pas sa moara inainte sa vada lumina zilei de Romania. Nefericitul gadget a ajuns in mana unui antitalent in tehnica. Probabil cele 6 ore in care l-am intors pe toate partile si a fost la un pas sa se izbeasca de perete i-au format o impresie foarte exacta despre noul lui proprietar. Dupa lupte seculare si ore de cautat pe net tutoriale de cum sa faci un jumpstart la baterie, ratiunea a invins. Piticul computador a facut o vizita pana la service, a cheltuit primii bani si acum fonctioneaza perfect. Mai ramane doar sa ma obisnuiesc cu el.
.jpg)
