Uitai ce e mai important la partia de la Şureanu. Că asta interesează pe toată lumea: preţurile. Având în vedere că la baza pârtiei găsiţi o singură dugheană care vinde de-ale gurii, nu vă înarmaţi cu prea mulţi bani. Că nu e franciză de la KFC. Sandwich-urile şi crenvurştii, dacă sunteţi norocoşi să mai prindeţi coastă 4 lei. Un ceai sau o cafea 2.5 lei iar vinul fiert 3 lei. E bun de îţi lingi buzele după. Chiar dacă eram cu trotineta nu m-am putut abţine de la o juma de păhărel de vin fiert. Apoi, skipass-ul, că aşa e trendy, costă după cum urmează. O urcare e 4 lei. 12 urcări sunt 35 de lei. Economia evident că e substanţială. Daaaar, sfatul meu e să vă luaţi cartelă pe o zi. Costă 60 de lei dar te scuteşte de stat la cozi, dacă e multă lume. Intrarea la teleschiul principal se face prin două puncte. Unul la care stă la coadă pulimea, adică cei cu puncte şi alta la care nu e nici dracul pentru că tot românul, inclusiv eu, s-a zgârcit la 25 de lei şi a preferat să stea cu turma în loc să treacă ca prin brânză, scuzaţi cacofonia.
Da, am fost la schi. Cu îngăduinţa scumpei mele soţii, căreia îi mulţumesc pentru a mia oară şi pe această cale, am primit câteva ceasuri de libertate. Pe care îmi doream nespus să le petrec pe o pârtie. Şi eram dispus la orice sacrificiu. Inclusiv trezirea la ora 6 şi 10 minute, inclusiv cele trei ore pe drum şi chiar şi potenţialul risc de a comite din nou baia de ulei a maşinii. Ceea ce a fost foooarte aproape să se întâmple. Dar no, există şi un Dumnezeu al schiorilor căcănari care pleacă de acasă şi îşi lasă singură nevasta gravidă. Recunoştinţă eternă, Simonoaso.
Din Sibiu până în baza pârtiei sunt puţintel peste 130 de kilometri. Dintre care 18 de drum forestier. Prima dată când am citit forumul noului “resort” m-am cam speriat, tre să recunosc. Mai ales când am văzut filmuleţele. Şi îmi aduceam aminte cu jale de vechea baie de ulei, acum vedetă în ţarcul de fiare vechi, după o aventură asemănătoare. Însă am avut baftă, a nins, iar gropile s-au astupat cu zăpadă. Tot n-am reuşit să facem ăia 18 km în mai puţin de o oră. De fapt sunt vreo 25 de drum rău, că după ce intri pe asfalt, la fiecare pod sunt porţiuni de drum în lucru. Nu-i daţi forjă că acolo rămâneţi. De rătăcit e cam greu. Urmaţi drumul Sebeş – Căpâlna – Şugag. După ce ieşiţi din Şugag ţineţi tot timpul dreapta. Că sunt doar două intersecţii, la baraje. În rest, aţă înainte. Următoarea intersecţie cu risc de rătăcire temporară e la Luncile Prigoanei, unde toată lumea o ia înainte, fără să vadă semnul spre stânga. Deci tre să o luaţi la stânga.
Acu despre pârtie, că asta interesează pe toată lumea. Pe o scară de la 1 la 10 io i-aş da un 6.50. Şi aici ne referim doar la pârtiile din România. Nu consideraţi Kaprun drept 10 că atunci nu ia mai mult de 1.75. Sub Straja dar peste Păltiniş, dacă mă întrebaţi pe mine. Cu câteva defecte. Nu caut să fac pe criticul de serviciu ci sunt doar realist. Instalaţia pe cablu e ca şlapul. Nu se poate să se oprească de trei ori într-o oră iar reparatul să ia câte 15 minute. Apoi, combinarea pârtiilor cred că putea fi făcută altfel, să nu te trezeşti pe porţiuni de schi fond, cum le place geloşilor să zică. Restul factorilor perturbatori nu mai ţin de organizare ci de nesimţiţi, pe care o să îi luăm ulterior la şpiţe în cur.
În rest, superb. Poate şi pentru că de cealaltă parte a muntelui era Sarmisegetusa şi locurile mele de suflet, dar ca peisaj ia locul I în ţară fără doar şi poate. Ceva atât de frumos de nu poate fi descris. Poate şi faptul că am prins o zi atât de frumoasă mă face să cred asta, dar a fost extraordinar de frumos. Dacă m-aş mai duce acolo pentru schi? Poate, dacă ar mai fi deschise măcar vreo 10 pârtii prin ţară, să fiu sigur că nu mai e atâta lume. Dacă m-aş mai duce acolo aşa, de plimbărică? M-aş muta acolo, jur. În vârf de munte. Da, o să mai ajung pe Şureanu sută-n mie. Dar de pe partea cealaltă. De pe domeniul MEU.
Încă o ţeapă, de această dată în numele Cosmote. După ţeapa cu Eurobingo, alţi băieţi deştepţi care probabil şi-au făcut rost de o bază de date cu mailuri de pe undeva, s-au gândit să îşi reîncarce ei frumos telefonul cu nişte iepuroi de la tăntălăii care caută bani câştigaţi uşor. Şi pentru 10 euro sunt convins că sunt zeci, sute, poate mii de oameni care şi-au dat toate datele, au dat sms-ul solicitat. Repet, pentru 10 euro. O fi criză, dar dă-o dracu, nu mai umblaţi după câştiguri chiar atât de uşoare.
Adresa de pe care se trimite mailul ar fi premii@cosmote.ro. Având în vedere că am primit mai deunăzi un mail de la Andreea Esca vă daţi seama că am pus botul . Practic, ţeapa e următoarea. Se dă o perioadă de promoţie, 2 ianuarie – 7 aprilie, în care prostul poate să încarce contul şmecherului. Sub pretextul unui câştig de 10 euro, experimentatul ţepar te pune să trimiţi un sms la numărul *444*3*0764522323#. Şi ca să excludă categoria de care vorbeam mai sus, cei care pun botul la 10 euro, mai aruncă şi câte două premii lunare de 20 de mii de euro. Aşa, ca să începi să îţi faci planuri, pe ce cheltui banii câştigaţi atât de uşor. Daţi voi sms şi după aia vin să vă fac poză la poartă la OPC, vă dau la ziar la rubrica proştii lunii.
Din ciclul cum să faci bani pe cârca unor proşti, vă prezentăm astăzi ţeapa cu Superbingo. Nu cei de la Antena 1 ci o ţeapă în numele celor de la Antena 1. Foarte simplu, la mintea cocoşului. Se ia un mail care te anunţă că eşti marele câştigător la Superbingo. Că tocmai ce-ai puşcat dintr-o lovitură 1000 de lei, care în ceas de criză sunt bani, nu glumă. Ba mai mult, ţi se dau şi datele firmei, ca să îţi câştige încrederea.
Plata sumei castigate este procesate de catre GECAD ePayment
in numele Phoenix Games SRL, comerciantul care opereaza superbingo.asoc.ro
De 1000 de ron tre să vă daţi toate datele personale, de la adresă la codul numeric personal până la contul bancar, de fapt al cardului, cu tot cu data expirării. Fiţi siguri că o să primiţi ăia 1000 de lei. ÎN MINUS. Başca faptul că nemernicii au făcut un site identic cu cel al superbingo.
Ştiu că poate e degeaba, la cum se arată prognozele meteo. Ştiu că poate e prea târziu, deşi încă n-am auzit niciun cunoscut care să-şi fi scos schiurile la plimbare la Păltiniş sezonul ăsta dar, lumeeee, lumeeee, webcamul de la Păltiniş revine în casa Crocodilului. Cu pământul de pe pârtie, evident, dar e acilea. Aşa că, nu mai faceţi 30j de kilometri degeaba să vedeţi dacă puteţi schia, daţi cu clickul, economisiţi benzina şi cinstiţi-mă cu o bere. Că tre să dau şi io neşte beri mai departe la rândul meu şi aşa poate mai salvez ceva finanţe.
Visez de ceva vreme la aşa ceva. Cam de când au început să circule mesajele alea cu “eşti de gaşcă dacă… ai mâncat gumă Turbo, ai fumat BT, ai jucat gropiţă”, etc. Copilăria mea culinară este perfect întipărită în memorie. Deşi mă lasă în alte domenii, cum ar fi numele persoanelor pe care le-am cunoscut de-a lungul vremii, mintea ţine foooarte bine minte ce păpam io când eram mic. Probabil papilele sunt mai de treabă decât creieraşul. Şi amintirile curg. Despre ou în pâine, ou moale, gălbenuşul frecat cu zahăr care-l haleam la desert, gomboţii cu prune. Chestii care se puteau face din nimic, pentru că la vremea aceea cam asta se găsea, mai nimic. Iar acum, văd cu surprindere câte minuni se pot face din nişte ouă şi nişte făină. Prăjitura pe care am testat-o de Crăciun la Deva, de exemplu, pe care o făcea străbunica mea, un deliciu, nu alta, făcut doar din ouă şi făină. Gomboţii i-am testat, au ieşit perfect, poate o ţâră cam tari, aşa, ca la prima încercare. Prin urmare, trebuia să vină şi rândul laptelui de pasăre. Read the rest of this entry…
Să vă mai povestesc ce face toarşa Eustache. Cum Crăciunul l-am petrecut în localitatea natală, iar Eustache n-a primit invitaţie, fiind mai nou prin familie, a fost primit în gazdă de ceilalţi o sută de mii de căţei ai Andreei. Unde, să zicem, nu m-a făcut de ruşine. Adică s-a comportat normal, răcnind când îi era foame, halind toţi papucii care se puteau halea, de-astea de-ale căţelandrelor. Ne-am întors, am recuperat bestia şi am început din nou să îi căutăm stăpân. Imediat după ce a apărut prin gazete au început să sune telefoanele. Domne, da prinde şoareci? Da ciori alungă? No io ce să le zic oamenilor? Că n-am luat-o din cancerul de afară să o trimit iară în acelaşi frig da de data asta şi legată de lanţ? Aşa că i-am refuzat politicos pe varii motive şi am continuat să sper. Sâmbătă m-a sunat o familie tare drăguţă. Condiţii perfecte, oameni iubitori. Vezi să nu! Că Eustache aşa drag a prins de noi de a făcut tot ce i-a stat în putinţă să se întoarcă acasă. Le-a pişat patul, covoarele, mocheta, tot ce-a putut să pişe, le-a dărâmat bradul şi să zicem că au fost nevoiţi să-şi cumpere încă un bax de hârtie igienică. Aşa grijulie a fost Eustache. Prin urmare, aseară a sunat telefonul. Iar Eustache s-a reîntors acasă, la coşuleţul lui, mingiuca cu zăngănele, mopul pe care îl aleargă una-ntruna şi prietena ei Ţica. Io am ajuns să cred că se pişă intenţionat numa ca să dau io cu mopul să poată să mă alerge prin hol, mă jur. So, daca vreunul dintre cetitori are curajul necesar să se ia la trântă cu micuţa diavoliţă şi vrea să o strunească, cu dragă inimă vă răspund la 0745320343. Primul pas l-am făcut, a învăţat să nu mai facă treaba mare în casă. Mai rămâne povestea cu aia mică.
Io şi rapiditatea mea de fulger. Disperat, da nu aşa, disperat-disperat, mă holb ca viţelul la poarta nouă în fiecare zi la webcamurile de pe jurnalul.ro în speranţa că poate, poate prind şi eu un stropuleţ, nu mai mult, un stropişor pe care să-l zvânt şi eu un pic cu schiurile, bietele de ele, că putrezesc sus pe dulap anul acesta. Parâng, pământ. Păltiniş, pământ cu vegetaţie. Arieşeni, departe şi complicat. Dau către Straja. Bine, pământ ca peste tot, başca un gecos care se tot agita prin faţa webcamului de vedeam numa nori din cauza lui. Primu lucru, întorc monitorul către coleji: ia uitaţi cocalarul, se agită în faţa camerei să-l vadă prekinii că-i la munte, prostu dreac. Nici n-apuc să termin fraza că o ia camera la goană. Cer, pământ, cer, pământ, la un moment dat se stabilizează imaginea pe nişte… lemne. Hoţii băăăăăăăă, ui la ăla, fură camera de la Straja. L-aş suna acu să-mi cer scuze că l-am bănuit de măgării. Bietu om monta camera să vadă prostu de mine mai bine.
Se zice despre şoferii din Alba că şi-au luat toţi carnetul în direct la radio. Sunau la concurs, ghiceau răspunsul şi de premiu primeau un carnet de şofer. Legendă. Adevărată dacă mă întrebaţi pe mine. Noa, ca nu numa ei fac dume d-alea de nemaivăzut. Şi nen-tu ăsta din imajini o făcut o dumă cât Touaregul lui de mare. Io am un hunch. După număr, e ceva nene avocat, că ăştia sunt înnebuniţi să vadă lumea că ei reprezintă lejea şi mai toţi au numere cu LEX. Ori, fiind un nene avocat, fiind propretar de Touareg, cu siguranţă avea în proprietate şi ceva Chivas de 12 ani. Mult, după cât mă duce mintea. Altfel cum dracu să nu vezi ditai hăul ce ţi se cască în faţă.
Mda, ăsta a fost anul ţepelor voite. Că deşi mai avea neşte luni la dispoziţie până să vadă lumina soarelui pentru prima dată, Cătă ne-a şi făcut program. Neştiutori în ale sarcinii, ne-am fi dus până în Croaţia cu copil la purtător la început de septembrie. Ne-au băgat alţii minţile în cap. Ne-am gândit că deh, ceva mai aproape ar merge o deplasare. Şi măcar de revelion. Una peste alta, când ceasul bate a 8 luni de sarcină îţi dai seama că Borsecul parcă nu e chiar aşa de aproape pe cât credeai. Başca un search după cel mai apropiat spital cât de cât de Doamne ajută. No, când vezi că Piatra Neamţ e cea mai aproape localitate cu punct roşu pe hartă parcă te gândeşti de două ori. Doar n-o să am copchilă moldoveancă. Să mă blasteme o viaţă că în buletin scrie la locul naşterii Piatra Neamţ. Aşa că ne-am decis să rămânem acasă. Corinoasa s-a sacrificat, cu gândul că de Revul ce urmează o să îi întoarcem serviciul. Ceea ce o să şi facem. Cam aşa arăta puştoaica de Revelion. Aia mare. Da, şi aia mică.
Nu, nu era nervoasă. Doar poza a dracoasă. Şi io, ce să fac şi io imediat după ceasul al 12-lea. Mi-am cules ferma, că mi se stricau dracului murele.