S-a născut în 1864 în Apoldu de Jos. A studiat la Sibiu, apoi la Viena şi Graz, specializându-se în medicină şi jurnalistică. Doctoratul îl obţine la Graz. După studii revine la Sibiu, fiind numit medic la Sălişte.
Se mută la Sibiu, ca medic al seminarului teologic. A fost unul dintre membrii ASTRA. Din calitatea sa va fi unul dintre principalii colaboratori la redactarea „Enciclopediei Române”.
Se va ocupa în special de igiena populaţiei, publicând o serie de lucrări destinate spre aplicare de către cetăţenii localităţilor din Transilvania. A condus de asemenea o serie de campanii de igienizare în satele şi oraşele româneşti. După Unire, activitatea sa va continua extinzându-se mai ales asupra întregii Transilvaniei. El va fi ales senator de Sibiu din partea Partidului Poporului, partidul lui Averescu.
Pe lângă activitatea sa medicală, el va conduce Banca Albina, acum integrată sistemului financiar românesc, el preluând-o în urma unei grave situaţii financiare cauzată de criza generalizată din fostul Imperiu Austro – Ungar. Moare în 1947, fiind înmormântat la Sibiu.
Cu mici exceptii, bloggerii se impart in doua categorii. Aia care sunt justitiari in online dar oameni foarte de treaba in realitate si aia care sunt justitiari in online si ca soseta in realitate. La prima categorie, surpriza mea foarte placuta, un om de nota 100, Ciprian aka Gigelitatea. De ce sa nu recunosc ca nu mi-a cazut foarte bine stampila pe care mi-a pus-o la un moment dat. Iar cum el m-a convins ca in spatele html-ului se ascunde un om de treaba cred ca si eu, la randul meu i-am schimbat opinia.
A fost blogmeetul de resuscitare a blogosferei sibiene. N-am plecat la fel de sceptic cum am venit dar nici foarte increzator. Inca sunt de parere ca e nevoie de ceva mai mult decat niste beri si doua ceasuri de taclale ca sa poti face un proiect comun cu bloggerii din Sibiu, dar toate trebuie sa inceapa de undeva. Deocamdata ne-am propus sa sprijinim dupa puteri proiectul 10 mari sibieni dupa care om vedea in ce directie o luam. Pana atunci, bine ca existam, bine ca vrem, ramane doar si sa putem. Revin dimineata cu linkuri ca mi-e lene sa le pun de pe telefon. Read the rest of this entry…
Lăsând deoparte tendinţele xenofobe care, de ce să nu recunosc, mă apucă în repetate rânduri lovindu-mă de fel de fel de experienţe neplăcute, întotdeauna am avut oroare de modul în care ţiganii îşi cresc copiii. Romii, de fapt, că ţiganii sunt altceva. Cum la ei sporul de natalitate îl depăşeşte chiar şi pe cel al Chinei, pot doar să presupun că îi cam doare-n penis dacă din când în când le mai moare unul. Ba poate chiar se bucură dacă moare după doi ani, când nu mai vine indemnizaţia de mamă. Cu bucuratul am exagerat un pic. Oricum, nu e un capăt de lume. Iarnă, vară, copiii ăia sunt în puţa goală, ori terminaţi de căldură cu capul bombardat de radiaţii, ori cu picioarele degerate. Stau în fund între gunoaie, bagă în gură toate porcăriile stătute la soare în containere, plm, trist. Că sunt copii, indiferent din ce fofoloancă provin, tot copii sunt. Şi-i naşpa să îi vezi cum se chinuie. Cred că am îmbrăcat vreo cinci generaţii de puradei la ultimele curăţenii prin dulap. Şi tot degeaba. Mai degrabă mi-au vândut tricourile în târg decât să le pună pe copii. Orişicât, deviez, că nu asta vroiam să vă spun. De fapt, o mică legătură este. O paralelă cu animalele. Cuţulica asta micuţă şi drăguţă m-a topit cu totul. De mult n-am mai văzut o căţeluşă aşa deşteaptă şi descurcăreaţă, îi scapără ochii de dăşteaptă ce e. Se vede pe ea. Lăsată borţi pe stradă de te miri ce maidani în căutare de o aventură de-o noapte, pitica şi-o fi căutat zile în şir un loc unde să fete. Şi presupun că n-a găsit, din moment ce şi-a confecţionat propriul culcuş. A găsit nişte copaci cu rădăcini generoase şi a săpat de i-a ieşit pe ochi, până a făcut un culcuş cât de cât potrivit pentru viitorii puradei. Care evident că n-au ezitat să apară în grup de patru. Başca faptul că şi-a confecţionat hotelul în ditai centrul istoric. Deci stă la cinci stele. Puişorii sunt bine sănătoşi, feriţi de soare, feriţi de ploaie iar ea e o drăguţă şi jumătate. Pana mea, lecţie de viaţă pentru om. Un amărât de căţel, despre care se zice că e net inferior ca inteligenţă omului se pişă pe sute de nemernici care îşi batjocoresc copiii. Câinele poate, omul nu? Că tot vorbim de ordinea firii.
Acu vine partea a doua a poveştii. Cât de deşteaptă e pitica, are o mică mare problemă. E car friendly, ca să folosim o expresie de bonton. Şi până acum şoferii au frânat cât au frânat, până va veni unul. La fel, puişorii vor începe azi mâine să patruleze. Şi e păcat de toată strădania ei de până acum să sfârşească sub roţile te miri cărei maşini. Aşa că, dacă vreţi un prieten inteligent, devotat, ingenios, pitica e ideală. Mai ales că deja a demonstrat că poate. Cel mai probabil aveţi numărul meu, pentru cetitorii mai noi e 0745.320.343 iar dacă preferaţi tastele, daţi un mesaj la crocodilu la brylu.ro. Şi e a voastră. Cu sau fără puiuţi.
Suntem incapabili să trăim în democraţie şi să ne gestionăm singuri biata ţărişoară, care, păcatele ei, n-a greşit cu nimic de s-a nimerit cu aşa popor. Bunul simţ gospodăresc e la fel de prezent ca cel de pe şosele. Adică mai deloc. Când am avut bani n-am ştiut pe ce să-i aruncăm. Că vorba cu bani albi pentru zile negre au inventat-o turcii, nicidecum folclorul autohton. Când n-am mai avut pentru că i-am cheltuit, ne-am apucat să ne plângem pe la alţii. Băncile ne-au bătut părinteşte pe umăr până când au trebuit să strângă cureaua. Dai fiului rătăcitor, tai viţelul cel gras, dar până când? Nici şmecheritul corzii sensibile nu funcţionează la infinit. Aşa că ne-au tăiat robinetul. Atunci am apelat la vărul din străinătate. Am plecat capul şi am acceptat pe faţă că suntem incapabili. Fondul a venit, că doar asta e raţiunea lui. Să vină, să te scoată din hazna, când preţul e corect. Nu ştiu dacă îşi închipuie cineva că Fondul face asta din filantropie. O face pentru că sunt masoni, pentru că sunt evrei, pentru că ei sunt noua ordine mondială. Teorii sunt grămadă ca să gâdilăm un pic şi conspiraţionismul naţional. Fondul e un tată ceva mai responsabil decât băncile. Adică îţi dă cei 10 lei de corn şi suc dar vrea să vadă scările măturate înainte să îţi dea banii. Şi n-ar fi cel mai rău lucru. Dacă suntem incapabili să ne gestionăm şi într-un moment de luciditate avem şi curajul să recunoaştem asta, să vină unii care se pricep. Dar noi ce facem? Promitem, că doar nu ne doare gura. Ordonaţi, am disponibilizat 100 de mii de funcţionari, da să trăiţi. Probabil gândind, dă-i dracu, că-s proşti, ce ştiu ei de România. Suta de mii de capete promisă FMI-ului trebuia să aducă o reducere de 25% din cheltuielile cu salariile. Iar reducerea e de 5%. Poate nu observă proştii că am făcut din pix să dispară 20%. Că pe hârtie s-au dat afară 100 de mii. Dintre care 95 de mii erau funcţionarii fictivi care încarcă doar organigramele, nu şi cheltuielile. Concluzia: am creat panică, am băgat mortul în casa fiecărui funcţionar care deja se vedea cântând din muzicuţă la colţ de stradă şi n-am rezolvat nimic. Dar ABSOLUT nimic.
Tudor are o obsesie. Să revitalizeze blogosfera sibiană. Că îi e ciudă pe colegii internauţi din alte judeţe care sunt mult mai vajnici decât noi când vine vorba de întâlniri. După două prime întâlniri petrecute acu ceva ani în Sibiu eu m-am cam tras înapoi de la meet-urile sibiene. Sincer, pentru că nu mă simţeam bine. E destul de naşpa să stai la aceeaşi masă, să zâmbeşti frumos şi să ciocneşti beri cu oameni care pe faţă ţi se dau amici şi în spatele anonimatului pe care ţi-l asigură internetul să te porcăie una întruna. Cu unii m-am înşelat, şi recunosc, care sunt oameni nemaipomeniţi în offline în ciuda acidităţii nejustificate din online. Cu alţii am avut dreptate şi de aia am preferat să fac pasul în spate. Problema cu Tudor ăsta e că e foarte insistent. Mă, da nu aşa. Şi ca să nu îmi umple inboxu de mailuri om face-o şi pe asta. Deşi sunt o ţâră sceptic în revitalizarea blogosferei sibiene, omul se înşeală de multe ori. Poate m-oi înşela şi de data asta . So, duminica viitoare, blogmeet 100% sibian pe undeva prin centru. Detalii, liste de înscrieri şi alte cele la Tudor. Şi-o vedea el după aia dacă merită au ba.
Una dintre figurile marcante ale vieţii economice sibiene de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Carl Wolff este alături de Partenie Cosma unul dintre finanţiştii de valoare ai urbeii, care a lăsat o adevarată moştenire în urmă.
Născut la Sighişoara în 1849, studiază Dreptul la Viena şi Heildelberg, unde în 1869 îşi primeşte titlul de doctor în Drept. La 22 de ani devine redactor al revistei „Neue freie Presse” din Viena. După trei ani revine la Sibiu şi preia conducerea „Siebenburgisch Deutches Tagesblatt”. Din aceasta poziţie, va milita pentru recunoaşterea completă a românilor ca cetăţeni ai Imperiului şi a susţinut relaţiile economice cu România.
Dupa perioadă jurnalistică, Carl Wolff devine directorul Casei de Economii din Sibiu. Din această poziţie el se va implica in lansarea Societăţii de Asigurări „Transylvannia” şi apoi a cooperatiei Raiffeisen, în 1895. De altfel de la demersul lui Wolff de creare a creditului funciar se va naşte un întreg lant de astfel de structuri de creditare funciară, ajungându-se la 185 de astfel de instituţii financiare în 1927 în tot sudul Transilvaniei, fiind un element principal în creşterea productivităţii agricole a acestei regiuni, peste 20.000 de familii din mediul rural al sudului provinciei profitând de serviciile financiare.
Va susţine unele proiecte investiţionale de anvergură ale Sibiului, cum a fost centrala hidro-electrică ce va deservi oraşul începând cu 1896. Împreună cu Partenie Cosma va ajuta nenumarate alte afaceri ce necesitau energie electrică şi va susţine alte proiecte importante pentru oraş cum va fi introducerea tramvaiului în 1905. Pe langâ proiectele sale financiare şi de infrastructură (prin demersurile sale, Sibiul si implicit Transilvania devenind una din primele regiuni cu servicii electrice proprii din Europa), el se va apleca şi asupra turismului, fiind un sustinator al dezvoltării Păltinişului, ca staţiune de iarnă după modelul austriac.
În această perioadă se va implica şi în viaţa politică şi administrativă a oraşului. Între 1881 şi 1887 a reprezentat minoritatea germana în Parlamentul National de la Budapesta. Prin calităţile sale de negociator va face să schimbe planurile guvernului maghiar în ceea ce priveşte reţeaua de cale ferată a regiunii, conexand Sibiul cu restul ţării, prin o serie de noduri ferate, ce iniţial nu existau şi fără de care oraşul urma a fi izolat.
Va muri la Sibiu în 1929. A fost un adevarat pionier al timpului său şi un vizionar. Proiectele sale rămân capitale pentru Sibiu şi pentru Transilvania, ajutând la modernizarea oraşului şi a provinciei. Comunitatea îi va mulţumi dupa 1990, azilul de batrani, nou construit purtându-i numele.
S-a născut la Sibiu în 1989. Începe gimnastica la CSS Sibiu. Câştigă concursuri internaţionale la numai 9 ani, în 2001 devenind campioana României la junioare. În 2002 se alătură lotului junior de gimnastică al României. Astfel devine campionă europeană în 2004.
În 2005 se alătură lotului olimpic al României. Este medaliată cu argint la campionatele europene din 2006 şi la campionatele naţionale. Participă la campionatul mondial dar nu câştigă o medalie. În schimb cucereşte medalia de aur la Grand Prix-ul de la Glasgow. Alte medalii importante sunt câştigate în 2007 la europenele de la Amsterdam. La campionatul mondial câştigă două medalii de argint.
În 2008 câştigă alături de echipa României medalia de bronz la Olimpiada de la Beijing. După Olimpiadă se retrage din activitatea competiţională şi revine la Sibiu.
P.S. Mă bucur faptul că mi-a revenit mie onoarea să scriu despre una dintre cele mai importante gimnaste ale ultimilor 20 de ani.
Adică un fel de Albalact transformat în tun. Povestea este foarte simplă. Ministerul Sănătăţii a lansat o campanie oarecum împotriva consumului de lapte direct din ţâţa vacii. Un prunc topeşte dintr-o sorbire un pahar de lapte de vacă după care rămâne stupefiat când aude că laptele de vacă are tot felul de microbi. Şi că nu e aşa de sănătos precum pare. Acu, prima parte a dilemei mele. Din câte ţin eu minte, speranţa de viaţă la ţară e mult mai mare decât cea la oraş. Şi acolo nimeni nu cumpără Zuzu de la boltă ci se bea direct laptele de vacă, de multe ori chiar şi nefiert. Dar să trecem peste acest punct insignifiant. La un moment dat, în speech-ul spotului, vocea spune, laptele Albalact e garanţia siguranţei, sau ceva de genul ăsta. Oricum, cât se poate de clar, laptele Albalact. Deşi la final cutiile de lapte nu sunt branduite şi spotul se termină cu o campanie a Ministerului Sănătăţii pentru consum sănătos. Nu mi-ar fi sărit în ochi tunul dacă cutiile din ultima imagine a spotului ar fi purtat însemnele Albalact. Dar aşa? Ntz, ntz, ntz. Bad minister, bad minister. Ce dacă domn primar Hava e pedelist de frunce? Asta înseamnă că promovaţi produsele albaneze pe banii ministerului? Albalact produce mărcile Zuzu şi Fulga. Când Petrică spunea că spotul zice ambalat şi nu Albalact mi-am propus să îl văd din nou cu foarte mare atenţie. Nu l-am mai prins. Dacă şi Cătă zice la fel, merg pe mâna cetitorilor. Scuzaţi eroarea şi defectul profesional care vede peste tot numai conspiraţii şi legături bolnăvicioase.
Auzit intr-un cerc intelectual: Il suna Putin pe Medvedev: prekine, tre sa facem ceva cu fusul asta orar ca ma fac de toata minunea. Sun alaltaieri in China sa il felicit pe tovarasul pentru ziua nationala a republicii populare chineze. El, foarte amabil imi multumeste, dar imi spune ca a fost ieri. Asta ca asta, dar ieri sun in Polonia, sa le spun condoleante pentru decesul presedintelor lor. No ce mai puteam sa le raspund cand mi-au spus ca avionul inca nici nu a decolat?
Cum de ceva vreme nu mai am niica de făcut, adică activităţi extrasportive, cum avui în ultima lună, mi-am propus să mă apuc de curăţenie. În primul rând în dulapul de haine, că mă căsăpeşte muierea de mai pică teancul de tricouri când deschide uşa iar apoi în calculatoare. În cel de-acasă am terminat în vreo două ceasuri dar pe ăsta de birou cred că îmi ia măcar o săptămână. Şi tot la capitolul curăţenie, am luat la verificat şi stocurile online, poze şi filmuleţe pe youtube. Am şi uitat de ăsta. Pfii, ce m-am mai distrat la momentul cu pricina. Dacă aveţi cinci minute de pierdut, cetiţi un pic şi comentariile la film. Ca să vedeţi cât de retardat poate fi consumatorul de online din România. Că ăsta chiar e caz de manual, de prostan care priveşte cinci secunde şi apoi îşi dă cu părerea şi emite el judecăţi de calitate. NOT!!!
S-a născut în 1864 în Apoldu de Jos. A studiat la Sibiu, apoi la Viena şi Graz, specializându-se în medicină şi jurnalistică. Doctoratul îl obţine la Graz. După studii revine la Sibiu, fiind numit medic la Sălişte.
. So, duminica viitoare, blogmeet 100% sibian pe undeva prin centru. Detalii, liste de înscrieri şi alte cele la 
.jpg)
