Inception

Leonardo di Caprio is not my thing. Nu pot să depăşesc complexul Titanic şi fagoţelile de filme făcute de el prin tinereţe. La fel, nu prea pot accepta că s-a maturizat şi că a schimbat registrul. Aşa că vă daţi seama cât de reticient am intrat la Inception. Dar să vedeţi ce încântat am ieşit! Filmul e foarte, foarte mişto. În genul comercial, e drept, dar merită văzut fără nicio ezitare. Subiectul e foarte captivant, realizarea pe măsură, un film ce sare bine de nota 8, şi io dau peste 8 foarte rar când e vorba de filme. Subiectul, pe scurt: di Caprio manipulează oameni prin vise. Îi adoarme şi transformă visul într-un univers. Scopul său este să planteze o idee în mintea unui afacerist iar pentru asta creează patru vise, unul într-altul. Acum, dacă mă uit peste ce-am scris eu, mi se pare o prostie ) dar filmul e chiar foarte mişto. Nu-l rataţi.

Johann BOBEL

A fost unul dintre ultimii maeştrii a breslei brutarilor din Sibiu. S-a născut la Sibiu în 1824, unde a şi studiat. De tânăr a intrat în ucenicie urcând în ierarhia breslei sibiene. Odată ajuns în ierarhia superioară a organizaţiei va intra în corpul Centumvirilor Sibiului. A fost ales în repetate rânduri staroste al breslei brutarilor şi astfel a fost permanent membru al Sfatului Oraşului.
După retragerea sa, îşi va intensifica munca artistică şi de cercetare. El rămâne important pentru Sibiu prin lucrarea sa, ce ne redă şi astăzi vechiul aspect al cetăţii. Un adept al menţinerii fortificaţiilor şi a urmelor medievale ale Sibiului, a fost convins de necesitatea realizării unor hărţi şi a unor planşe care odată realizate să devină un document al vechiului aspect al Sibiului.
El a realizat şase planuri topografice şi 21 de acuarele ale tuturor bastioanelor şi porţilor dar şi a altor monumente ce astăzi sunt dispărute în marea lor majoritate.
Ele astăzi sunt printre cele mai cunoscute imagini de arhivă ale Sibiului. Efortul lui a fost acela de a realiza o imagine a vechilor fortificaţii ale cetăţii, chiar dacă în momentul realizării volumului erau demult demolate.
A murit la Sibiu în 1887.

Iron Maiden, la rece

N-am vrut să scriu aseară ca să nu fiu prea exuberant şi să arunc prea multe laude în stânga şi în dreapta pentru că un om citav aşteaptă mai degrabă critici constructive decât limbi în cur. Sau cel puţin aşa îl ştiu eu pe Liviu. După ce am răsfoit forumuri, comentarii la articolele din ziare îmi dau seama, încă o dată, câţi idioţi există pe lumea asta. Oameni complet d-an pulea care ar trebui serviţi mai degrabă cu o muie în sos bechamel decât cu un concert Iron Maiden. Aş vrea să spun că pentru oameni ca ăştia n-ar merita să mişti un deget. Însă, din fericire, sunt şi vor fi întotdeauna minoritatea. Aşa că ciocu!
E drept că setlist-ul nu a fost cel mai fericit şi că s-au cântat destul de multe piese fără lipici la public, melodii pe care nu le ştie chiar toată lumea ci doar împătimiţii. Mie, însă, mi-a plăcut la nebunie. Mi-a plăcut pentru că eu am reuşit să ajung şi la concertul de la Bucureşti, de unde am plecat cu acelaşi gust amar, că nu au cântat anumite piese. Pentru unul ca mine, care are în winamp concertul Rock in Rio să nu cânte Ghost of the Navigator sau Blood Brothers era o tragedie. Iar la Bucureşti nu le-au cântat. La Cluj au început însă cu The Wickerman. Am văzut de cel puţin 100 de ori intro-ul concertului din Brazilia şi am visat nopţi întregi la un concert deschis cu Wickerman. Iaca, s-a întâmplat. Şi au cântat şi Ghost of the Navigator şi Wrathchild, şi Blood Brothers, şi nelipsitul Fear of The Dark, şi Number of the Beast şi Running Free. Adică aproape tot ce n-am auzit la Bucureşti. Deci din cele două concerte s-a făcut unul de vis.
E drept că berea n-a fost cea mai bună. Ursus s-au cam pălit în cap de la o vreme încoace şi din concurenţi ai Timişorenei acu se zbat la limita lui Golden Brau. Dar n-am stat la coadă aproape deloc şi, până la urmă, era penibil să vii cu un producător de bere din afara Clujului la un asemenea spectacol. Cum n-am aşteptat nici la intrare deşi am venit o dată cu valul. De exemplu, la Artmania, unde au fost 5000 de oameni, am stat mai mult la coadă la bere decât la Maiden.
E drept că a traficul a fost blocat. Nu cred că am văzut vreodată aşa o coloană lungă de maşini. Pe de altă parte, la 5 km depărtare era autostrada, puteai foarte bine întoarce, pierdeai un sfert de oră făcând cei 40 de kilometri, dar măcar nu stăteai ca vita cu orele în coloană. Un alt exemplu, în Essen, capitală culturală a Europei în acest an, s-a organizat un eveniment pe autostradă. 40 de km de autostradă au fost închişi. Credeţi că acolo au stat şoferii ca jitele în coloana? Nu, pentru că pe oamenii ăia îi duce capul. Şi nici nu poate nimeni să spună că nu ştia de concert că or hăulit toate ziarele şi televiziunile cu luni înainte că Maiden cântă în 15 august la Cluj. Deci sunteţi idioţi!
Una peste alta, din punctul meu de vedere, Maiden şi-au făcut treaba în România. Nu că nu m-aş duce şi la următorul concert. Dar mi-am satisfăcut toate poftele. A fost unul dintre cele mai reuşite concerte la care am participat. Şi să faci un asemenea eveniment în afara Bucureştiului e cu adevărat o realizare. Trecând peste cârcotelile mai mult sau mai puţin fundamentate, Liviu, Citynews.ro şi Imagistica merită numai şi numai aplauze. Up the irons!

Artmania in alb si negru

In ciuda serii de ieri, raman la parerea ca Artmania trebuie sa schimbe ceva cat de curand posibil pentru a fi festivalul care poate sa fie.
AC DC, Rammstein, Metallica, Slayer, Megadeth, Maiden, ba chiar si Aerosmith. Competitie greu de dus cand te lupti cu asemenea headlineri. Mai ales cu Sirenia si Swallow the Sun. Iar roacherii sunt orice numai bogati nu. Iar bugetele s-au dus pe numele importante. Vineri am foat si trist si nervos. La primul concert al zilei de abia daca erau 100 de oameni in fata scenei. La Kamelot au inceput sa mai vina ceva, dar atunci m-am enervat si am plecat. Recunoac ca nu am ascultat Kamelot si nu stiu exact cum ar fi trebuit sa sune, dar pot sa presupun ca solistul ar fi trebuit sa se auda. Si nu s-a auzit. Asara, in schimb, parca alta mancare de peste. Dark Tranquility chiar nice, peste asteptarile mele si, surprinzator, chiar peste Serj Tankian. Un metal briciul mosului. Serj, placut, dar sub vremurile System of a Down. Si prea multa politica. Fuck, yeah!
Concluzie: desi sambata a fost chiar ok si a fost destul de multa lume, raman tot la concluzia mea. Decat 6 trupe de finlandezi de mana a doua, mai bine unii, dar buni.
Revin cu poze maine ca astazi sunt la Cluj sa ii vad pe aia unii da buni

Wilhem Edler von Hochmeister

Primarul Edler a condus Sibiul pentru o perioada de zece ani intre 1884 si 1894. El provine din familia Hocmeister, una din familile importante ale istoriei Sibiului.
Mandatul sau poate fi caracterizat drept unul a construirii intregului oras. Se construiesc multe cladiri publice, iar noile cartiere se dezvolta rapid. Astfel in 1884, patinoarul va fi electrificat. In 1885 este infiintat cazinoul ungar iar un an dupa este deschisa Casa de economii postala a Ungariei. Tot in acelasi an se contruieste un turn in Piata Bastionului dat in folosinta pompierilor. Terenul din zona bastionului Haller este parcelat si dat spre folosinta in 1886 (este vorba de strazile Blaga, Noica, Hegel, etc…). Lucrarile in zona sunt continuate cu regularizarea pantei dintre Gara si strazile Magheru si Av. Iancu. In Subarini se amenajeaza drumul pana in Padurea Dumbrava. In 1892 se amenajeaza terenul din zona Pietei Cluj. Cale ferata este deschisa spre Avrig si Cisnadie. In 1886 se deschide scoala primara romaneasca de fete din strada Saguna. Se redeschide teatrul orasului in 1887. Un an mai tarziu se deschide brutaria de pe strada Turnu Rosu (cunoscuta de sibieni si astazi drept “Manotanta“) fiind prima ce functiona pe baza masinilor cu aburi. Prima linie telefonica este deschisa in oras in 1885.
Armata isi deschide noi cazarmi in 1891 si 1892 (este vorba de cele de pe bulevardul Milea respectiv Calea Dumbravii). Tot in 1892 noua cladire a Comandamentului militar (unde astazi este agentia CFR de pe Balcescu). Aceeasi armata isi muta poligonul de tragere din Dumbrava Sibiului in Gusterita.
Primarul se va retrage din functie in 1894, in locul sau fiind numit Josef Drotleff. Comitii sasilor in perioada mandatului sau fiind Moritz von Brennerberg, Gustav Thalmann si interimar contele Andreas Bethlen, ministru al Agriculturii in regatul Ungariei, acesta fiind primit in oras cu mult fast.

#prinSibiulmeu here we go

Recunosc cu mâna pe inimă. Am murit de gelozie. Am început să mă perpelesc așa, la foc mic, când Crivăț delecta papilele oaspeților cu rețetele lui geniale. Focul s-a întețit cu un car de paie la Timișoara, unde Nebuloasa a atins orașul cu bagheta ei magică. Și drac mă știe, că deși-s devean get beget m-a apucat mândria locală. Păi să vedeți ce frumos e Sibiul! Corina e creierul din spatele celui mai mișto proiect online/offline pe care îl știu eu de când am plătit primul hosting de blog. Și dintr-un mail într-altul, iaca, #prinSibiulmeu deja prinde contur. Timid, dar prinde.
Acum vine partea noastră, a comunității online din Sibiu, că tot avea Tudor emoții că nu avem blogosferă: trebuie să promovăm Sibiul. Așa cum e el. Frumos, romantic, surprinzător, misterios și prietenos. Prin urmare, miercuri, adică de ieri într-o săptămână, la ora 19, la Oldies lângă Ștrand facem un nou blogmeet. De data aceasta cu o idee fixă, exactă și cât se poate de realizabilă. Nici nu s-a răcit bine tastatura după ultimul blogmeet și iaca, avem ideea după care am plâns atâta. Let`s blogmeet.

Sublim. Jos palaria

Dacă toţi ar fi aşa… O gaşcă de copii de pe strada Rusciorului din Sibiu a găsit o căţeluşă mică şi drăgălaşă. În loc să dea cu pietre după ea, să o facă minge de fotbal, cum se obişnuieşte, au luat-o de pe stradă, au îngrijit-o cât de bine au putut şi apoi au început să întrebe în stânga şi în dreapta de un potenţial stăpân. Aşa au ajuns şi la noi şi promit că o să îi ajut pe cât de mult se poate, până o să îi găsească un stăpân.

“Noi, copiii de pe strada Rusciorului, va rugam sa ne ajutati sa-i gasim stapani buni, micutei Puka!
Este maronie, frumusica foc, cat doi pumnuleti si am gasit-o in strada ghemuita langa fratele ei mort, strivit de rotile unei masini….Am hranit-o, i-am alinat spaima si am protejat-o asa cum am stiut noi mai bine, micutii…. Dar curand vom incepe scoala iar Puka va ramane din nou in strada, mititica!…A nimanui cu gramezi de pericole in jur…. Vrem sa o ajutam sa traiasca si va va fii recunoscatoare dvs. daruindu-va zi de zi dragostea si dragalasenia ei sincera. Va multumim ca ne-ati ascultat rugamintea si vom fii fericiti sa auzim ca Puka noastra va avea curand o casa unde sa locuiasca pentru intotdeauna!”

Dacă puştii de pe Rusciorului v-au impresionat măcar la fel de mult ca pe mine, puteţi să o adoptaţi pe Puka dacă sunaţi la numărul de telefon 0721.157.104

M-as duce. Dar cand?

Phoenix cântă luna aceasta în Sibiu. Nu înjuraţi că nu vă spun când, pentru că ştie `mniezău când or cânta. Prima dată, oraşu s-a umplut de afişe. Phoenix, 23 august, pe Stadionul Municipal. Ieeee, concert pe stadion. Gigea, gigea. Bin că nu mi-am luat belet. Că imediat ce au pus afişele s-a şi anunţat că atunci joacă Voinţa pe Municipal, deci canci concert. Probabil oamenii s-au rearanjat rapid, au depus cerere la Primărie şi li s-a aprobat Piaţa Mare pentru 26 august. Deci nu în 23. Deşi oraşu e plin de afişe. Tura-vura, se vând bilete şi pe net, pe vreaubilet.ro. Unde cetiţi şi voi ce scrie şi cruciţi-vă. Symphoenix, 23 august, Piaţa Mare şi la descriere, trupa Symphoenix va cânta în 26 august, de la ora 18, în Piaţa Mare. No, deci când e până la urmă? Site-ul primăriei îl dă în 26. Şi cum în Primărie sunt oameni citavi, io merg pe mâna lor. Dacă vă intere, beletele sunt 75 de lei la VIP, 50 la scaune şi 25 la d-an picioarelea. Pariem că nu se strâng 500 de spectatori? Foto: Bistra online

Isterie. Ca la noi, la nimeni

După cum majoritatea cetitorilor însemnărilor online ale Crocodilului ştiu, muierea s-a divizat precum o amibă acum aproape şase luni de zile. Şi-a adus pe lume o pruncă genială, faină foc şi cu viaţă în ea grămadă. La momentul cu pricina, totul a mers ca pe roate. Pruncul, bine sănătos, mama, la fel, cu o mică excepţie. Maternitatea nu avea atunci vaccinul BCG, vaccinul care se dă împotriva tuberculozei. Ulterior, mergând din doctor în doctor am aflat şi faptul că România e o ţară foarte riscantă din punctul de vedere al acestei boli. Pe şleau, colcăie tuberculoza în români şi orice horcăitor e potenţial purtător al virusului. No, chiar atunci pe moment, nu ne-am panicat fiind în euforia divizării. Dar cum lunile au trecut iar vaccinul tot nu apărea, am început să ne cam căcăm pe noi. Başca faptul că am aflat că după şase luni e mai complicat de administrat vaccinul, pentru că trebuie două înţepături şi e posibil să nu îşi facă efectul. Iar Cătă face 6 luni taman luni. Acum două săptămâni, circa la care suntem arondaţi a făcut campanie de vaccinări. Dar la cât noroc am avut cu ea, trebuia să apară şi un minim de ghinion, iar pitica a făcut febră exact în ziua în care trebuia să ia înţepătura. Prin urmare, a ratat vaccinarea. Ce variante avem acum? Păi, să mergem să o vaccinăm în spitalul TBC??? WHAT? Adică după ce am ferit-o şase luni de tot omul ce s-a apropiat de ea să o duc acum în mijlocul focarului? Că tebeciştii nu-s ţinuţi sub cheie în spital, se plimbă fleandura din magazin în magazin. De neacceptat. Varianta B. Maternitatea. Acum sunt vaccine, Cantacuzino fabrică din nou, dar la maternitate nu se putea acum o săptămână pentru că acolo se vaccinează doar nou-născuţii nu şi sugarii. Azi, printr-o minune, se poate. Aşa că ţineţi pumnii piticei, să fie curajoasă şi să nu le spargă geamurile, că n-avem buget de calamităţi.
Care era, totuşi, şpârla cu vaccinul? Păi BCG-ul era produs de Institutul Cantacuzino în care, eu personal, cred până în pânzele albe. Singurii oameni întregi la cap din tot sistemul medical românesc. Institutul a trebuit însă să schimbe linia tehnologică de înfiolare, chestie care, evident, nu s-a petrecut la timp. Că la noi dacă spui că o lucrare durează şase luni sigur îţi ia de la doi ani în sus. Prin urmare, la sfârşitul anului trecut, pla vaccine. Patru sau cinci luni niciun prunc n-a primit BCG-ul până onor Guvernul s-a decis să îl cumpere. De la Unicef, de unde altundeva. Şi, din fericire, nici nu pute a tun pentru că s-au dat cam 80 de mii de dolari pe 1 milion de doze. Poate ar trebui să pună deoparte şi nişte bănuţi pentru reparaţiile conexiunilor nervoase ale mamelor. Că prin ce-au trecut, Doamne Fereşte.

Am fost agresat

Acum vreo trei ore m-a rugat soția sa merg până la magazin, să cumpăr o sticlă de apă minerală, că tocmai ce am rămas fără. Normal că m-am dus, din păcate, fără să mă uit la ceas. Fiind trecut de opt, magazinul de cartier era deja închis, așa că a trebuit să mă duc până la Alcomsibul din Ștrand. A, eram și cu prunca în brațe, cu gândul să o scot la o gură de aer curat. Intru în Redal unde, într-adevăr era înghesuială, dar fără să deranjez pe nimeni. În fața standului cu apă, aștept, aștept, aștept, să se dea cei doi care se holbau la sticlele de apă minerală de zici că n-or mai văzut apă în viața lor. Mă întind printre ei să iau și eu o sticlă, sătul de așteptare, când se întorc foarte ofuscați și se apucă să mă înjure. Că îmi rup picioarele, că ce mă bag ca nesimțitu, că să vezi ce-mi fac ei mie. Repet, eram cu copilul în brațe. Dar pe ei nu i-a interesat. Continuau să îmi aducă fel de fel de injurii, de față cu lumea care nici nu băga în seamă scandalul. Jur, pentru o secundă mi-a fost frică. Mai ales când mi-au spus că ei sunt susținători ai Regelui Tiribombelor. Pana mea, atunci am început să îmi aduc aminte câte articole nașpa am scris despre potlogăriile care se fac cu tiribombe în țara asta, cât a putut să fure Regele Tiribombelor. Mă și vedeam franjuri cu tot cu copil. Până la urmă am reușit să mă feresc de contact fizic cu cei doi susținători, am ieșit din magazin și m-am suit în primul taxi. Am făcut reclamație la poliție, dar polițiștii mi-au spus că nu au cum să identifice exact cei doi oameni din sutele de mii de fani ai Regelui Tiribombelor. Până la urmă, sunt mulțumit că nu am luat bătaie. A, și când am venit acasă, am deschis calculatorul și mă pregăteam să trimit mailuri de protest la adresa Regelui Tiribombelor la toate ziarele din capitală. Deschid Jurnalul Național și ce văd. Victor era să o pățească exact ca mine, doar cu susținătorii lui Băsescu, nu cu ai Regelui Tiribombelor. Deh, fiecare cu propriul lui dușman. Ce bine că nici Victor n-a pățit nimic! Și probabil poliția o să-i găsească pe susținătorii-infractori că Băsescu n-are așa mulți fani ca Regele Tiribombelor. Ciutacule, măcăne. Dă-o-n căcat. Read the rest of this entry…