Un fel de nicicum

Nu știu alții cum sunt, dar pe mine nu m-a atras niciodată Bulgaria. Mi s-a părut întotdeauna o Românie mai nereușită, un fel de rățușca cea urâtă din cârd. Și nici acum nu cred altceva. Cred doar că au fost 2 minute mai deștepți decât noi și de aia turismul lor se cam pișă pe al nostru. ân mod sigur nu e tărâmul promis. Și aici vedeți de ce România și nu Bulgaria. Cel puțin în Sunny Beach unde am aterizat cu tot cu cățel și cu purcel, mâna neamțului se simte de la o poștă. Și aici sunt alea două minute de deșteptăciune bulgărească. Vreun premier, vreun primar, vreun ministru s-a prins că bulgarii nu sunt atât de bogați încât să bage purcoaie de bani în turism. Nu că românii ar fi. Dar, comparativ cu ai noștri care au lăsat paragine doar ca să mai poată da un tun sau să fure din ele tot ce se putea fura, au dat nemților grămadă de facilități. Iar ăștia nu s-au lăsat rugați ca să înceapă să construiască, să vândă, să închirieze, să facă bani. Și de aici e așa înfloritor turismul bulgar. Că șaormele, fructele și spa-ul cu pești tot bulgarii le vând, chiar dacă nu iau banii și pe cazare. Sincer, concediul bulgăresc n-a fost nicicum. N-a avut niciun wow factor. A fost pur și simplu ok. Dar ok parcă nu-i destul după un an de holongărit. Nici nu se compară cu precedentul, care a fost ză mother a tuturor concediilor. Câteva observații de bine și de rău.

De bine:

• curat (chiar foarte curat) atât în camere cât și pe plajă. Coșurile de gunoi de pe plajă se goleau de mai multe ori pe zi, în cameră se făcea curățenie suficient de des.
• atmosferă plăcută: nici pe departe nebunia enervantă de pe litoralul românesc. Zgomot rezonabil, chiar și pe faleză, socotiți că pitica a dormit două ceasuri în plin rush hour. bașca donșoarele care dansau pe baruri, splendid, monșer
• marea mult mai curată deși se vede clar diferența între hotelurile de cinci stele și restul. adică plasele alea montate ceva mai în larg, să oprească algele, nu erau chiar pentru toată pulimea

De nașpa:

• mulți români :D. adică fra, să vii cu două mașini, să pleci doar cu una în oraș și cealaltă să o parchezi pe două locuri e maxim de ghiolbăneală. Și ce-a durut prea tare a fost că erau bănățeni, o mașină de TM și una de Caraș. A durut, pe bune
• pământ limbi străine: și la restaurantele hotelurilor de patru stele trebuia să te pricepi tare la limbajul semnelor ca să poți întreba ce mânânci. Pe de altă parte, ar putea fi un paradis pentru surdo-muți.
• mâncarea ca șlapozaurul. Nu știu în câte alte țări șnițelul reprezintă o chiftea. A, și nefăcută în interior. Probabil în nicicuna. 6 din 8 prânzuri le-am luat în același loc iar celelalte două au fost rateuri. Și cea mai bună cină a fost aia de la Burger King.
• bolovanii de pe plajă. Și nu, nu exagerez: bolovani

Una peste alta, n-am multe de reproșat dar nici nu găsesc foarte multe laude. Un fifty-fifty clasic. Dacă m-aș mai duce a doua oară? Cel mai probabil nu. Adică mai mult ca sigur, nu. Că-i același lucru ca și la noi.