Tinerete te halesc
Mă, se poate să îmi fie mie încețoÅŸate amintirile din copilărie ÅŸi să nu-mi mai aduc exact aminte, să fii fost la fel ca ei, dar unii copii din ziua de azi poți jura că sunt bătuți în cap. ân spatele blocului meu a început construcția unui cămin studențesc. Primul lucru, s-a făcut o ditai groapă iar din tonele de pământ excavate, un ditai munte de pământ. Mană cerească pentru puradeii care altfel se jucau pe cimentul din fața blocului. Nici n-au plecat bine muncitorii că puÅŸtimea a ÅŸi invadat muntele, s-a împărțit în două tabere ÅŸi a început răzbelul. La vreun ceas de la pornirea ostilităților am ieÅŸit ÅŸi eu cu chețeii la plimbărică ÅŸi întâmplător am ajuns prin preajma lor unde am stat juma de ceas numai să trag cu urechea ÅŸi să mă minunez.
Åži-au mai împărțit bolovani de pământ vreo 10 minute. Unul ÅŸi-a spart capul (been there). Altul ÅŸi-a rupt pantalonii (done that). Dar printre ei, unul mai grăsuț, da nu aÅŸa, grăsuț sănătos ÅŸi cu un cap mai mare decât toți ceilalți, fraierul grupului. âl încărcau bitangii de numa numa. Liderul găÅŸtii, un dop de copil la un metru ÅŸi 10, îl umilea cât de bine se pricepea. Doi îl țineau ÅŸi ăsta îl scuipa. Plângea dolofanul de mama focului. M-am oțărât un pic la ei ÅŸi l-au lăsat în pace. Dar au început să-ÅŸi bată joc de taică-su. „Bă, tata îl bate pe taică-tu de se piÅŸă pe el. Taică-tu e cel mai prost din bloc. Åži tata lu ăsta îl bate dacă vrea. Cred că ÅŸi mă-sa!”. Åži grăsuțul plângea de mama focului. Cu lacrimile înnodate în barbă a încercat să echilibreze balanța: „Da, dar tata mi-a luat FIFA 10. Åži calculator pe care să meargă jocul”. No, cu un aÅŸa argument ce putea să se întâmple, decât să ÅŸi-o mai fure o dată. Că toți ceilalți jucau ca fraierii 9-le înainte să iasă din casă ÅŸi să-ÅŸi bată joc de primul fraier.
Mă, ÅŸi io m-am bătut când am fost mic. Åži mi-am ÅŸi luat porția. ân fiecare an, după Crăciun, adunam toți brazii aruncați la coÅŸ, ne făceam din ei săbii ÅŸi aÅŸteptam să ne atace țiganii din Dacia. Åži ieÅŸeau niÅŸte bătăi crunte, eram cel puțin 50-60 de copii care o dădeam parte în parte. Dar parcă nu eram aÅŸa de răi. Cât de necopți eram, io nu-mi aduc aminte să fi umilit vreun consătean în ale ÅŸcolii generale în asemenea hal. Parcă-s mult prea răi puÅŸtanii din ziua de azi ÅŸi prea înverÅŸunați ca să se bucure de o copilărie miÅŸto.
Åži în sprijinul teoriei evoluției, când eram io puÅŸti ne lăudam care avea cele mai rare abțibilde cu jucătorii de la Campionatul Mondial din Italia 90 sau surprize din gumă Turbo sau Blazer. Când am văzut primul HC n-am dormit o săptămână că vroiam ÅŸi eu. Pe pruncii ăÅŸtia cum îi mai poate surprinde viitorul?
Related Posts
About The Author
Da’ grasu’ ce-aÅŸtepta, de ce nu dădea ÅŸi el? Mă, ÅŸi io am fost grasă când eram mică, ÅŸi au încercat niÅŸte unii să facă bâză, da’ numa ce le-am dat, aÅŸa mică ÅŸi grasă cum eram, să zacă, de fugeau ca potârnichile când apăream în peisaj. Åži uite-aÅŸa, după ce ne-am „cunoscut”, am devenit ÅŸi prieteni.
Mi-aduc aminte vocea mamei când am venit prima oară bâzâind că m-a bătut ăla ÅŸi ăla: „Poi ÅŸi tu ce-ai stat ca proasta ÅŸi n-ai dat înapoi?” ÃŽnÅ£eleaptă muma M.
Adică: Copiii-s răi şi cruzi. E o lecţie precoce şi bună de viaţă să nu te laşi umilit.
same story, diffrent city
noi ne faceam sabii din cozi de matura cu maner din zmoala. si ne bateam cu tzigani din Cioara Alba (Lupeni) ziua, si seara ne intalneam cu ei si jucam fotbal pe pariu (100 de abţibilde turbo de caciula) dupa meci iar cafteala. da nu spargeam nici un cap.
catzi plozi erau in anii 80 atatea mashini is acu in fatza blocului… oare cine ii de vina?
@maddame: nu cred ca ai fost dolofana. da urmele din batausa de alta data inca se mai vad.
@anti22n: cu maciulii de smoala am facut o singura lupta, care s-a gatat pe la spital si cu pedepse de n-am mai vazut iarna la fata.
@nashu: tacsu, ba, tacsu.
Bogdan, ai prezentat foarte frumos o situatie foarte trista. A doua zi dupa razboiul cu pietre, „dolofanul”, copil de capsunari abandonat de parinti in Sibiu la strabunica a fost prins din nou de gasca de copii si de data asta l-au supus cu o cruzime de neimaginat la o bataie de grup sub salcia de langa calea ferata.
Unul il batea cu pietre, altul cu un par si unul, tinandu-se de o creanga, i se legana deasupra capului, tragandu-i picioare in cap. Erau prezenti vreo 15 copilasi, altminteri foarte normali ca prezenta. Domnisoare de 10-11 ani se uitau linistite, in timp ce discutau probabil despre papusi, alti copilasi isi reparau bicicleta…si „dolofanul” urla sfasietor: TE IMPLOR NU MAI DA!!!! TE IMPLOR NU MAI DA!!! Vreau sa spun ca acei copilasi (pupe-i mama) erau atat de relaxati in prezenta unui act de o cruzime care pe mine ca adult ma infiora. Si ca sa vezi cat suntem de degradati ca societate, in timp ce alergam sa-l scot pe „dolofan” din mana prietenilor, pe langa salcia cu pricina trecea o doamna, care cu siguranta a auzit strigatele de implorare de ajutor a copilului, doamna care a preferat sa nu se implice. Adevarul este ca nici eu nu as fi intervenit in joaca lor daca aceasta nu ar fi degenerat in halul acesta. Da, Bogdan, in tineretea noastra copilasii chinuiau o pisicuta, un caine si noi ceilalti interveneam, salvam, etc. …dar aici copilasii asistau la spectacolul violent fara macar sa simta ca e violent.
P.S. Pe „dolofan” l-am salvat de doua ori dar am renuntat pentru ca vad ca si-o cauta cu lumanarea. L-am rugat sa nu mai treaca pe acolo, sa nu se mai joace cu acei copii..etc dar bietul de el nu are pe nimeni…o are pe strabunica care nu o sa-l poate bate niciodata pe tata lu’ ala desteptu’
Nu, da pot sa-i parui io pe aialalti daca mai pun mana pe ei. Deja cu un tata m-am certat la cutite cand fi-su batea catelusii aia de sub nuc, anul trecut, si i-am verificat un pic perciunii.
De fapt, toată povestea îmi (re)trezeşte fiorii pe care i-am avut citind Stăpânul Muştelor.
PS. Eram grasă, mei, duduia pământul subt mersul meu graÅ£ios. Dovada e că mare mâncău am rămas ÅŸi acum, numai că acu’ încerc mai mult sport decât când eram pruncă.