MasterChef, prima editie

Chiar mi-am propus să urmăresc noul reality-show produs de ProTV. Când românul se laudă peste mări și țări cu două chestii, că e mare băutor și mare mâncău, era și culmea să nu avem un show dedicat celor pricepuți în mânuirea tigăilor. Din păcate, am uitat că a luat locul Vocii României în seara de marți. Și am prins, pur și simplu accidental, ultima jumătate de oră.

Producția e mișto. Nu se apropie de Vocea României sau de Românii au Talent pentru că îi lipsește emoția. Dar cred că nici nu s-a dorit să fie un spectacol care să smulgă lacrimi în colțul ochiului sau să îți dea cine știe ce tremurici pe șira spinării. Mi-a plăcut mult de tot decorul industrial.

Juriul e mă-sa și tac-su. Adică așa ar trebui să arate un juriu într-un concurs de talente, cu atât mai mult cu cât e vorba de un concurs culinar. Nemilos, dur, fără piele de găină. Plus, oamenii chiar par să se priceapă foarte bine la păpică. Dacă la Românii au talent am ajuns deja să mă prind din prezentare care e talentatul și care e praf, aici e invers. A fost, de exemplu, ospătarul acela cu coada de crocodil, care s-a ales cu toată farfuria trântită la podea. Puteam să jur că o să treacă mai departe. Chiar părea că știe ce face, a creat o haleală foarte aspectuoasă. Dar asta e nașpa când stai de cealaltă parte a ecranului, că nu apuci să și guști. Măcar să miroși ce se petrece prin tigăile alea. All in all, mi-am pus reminder pentru marțea viitoare, că puștiul promite… Foto