Jos. Jos de tot

Vineri seara am urmărit prima emisiune Românii au Talent cap-coadă de la finala lui Cristi Gog încoace. Eu sunt un foarte mare fan al emisiunii asteia, urmaresc cu religiozitate ediția britanică și am început să trag cu ochiul și la cea din State. Dar cumva varianta românească nu m-a convins. Mă enervez de fiecare dată când Andra deschide gura, Mihai Petre mă exaspera, noul Cotimanis mi se pare excesiv de neimplicat iar Mihaela Rădulescu nu mă incită absolut deloc. Ba, cumva mă face să mă tem să îmbătrânesc. M-am uitat pentru că Tibi, râsătorul nostru, a aruncat un zvon cum că urmează să apară în fața poporului și eram curios să-l văd cum s-a făcut de minune cu cele mai rapide 4 X-uri din istorie :). Dar asta în altă poveste.

Și am văzut cazul tânărului pușcăriaș venit să obțină iertarea publică în prime-time, în cea mai urmărită emisiune TV din România. Și chiar am iscat o dispută serioasă cu jurista mea muiere, expertă în coade penale și mai ales civile. Pentru că eu mă declaram pe bună dreptate (la momentul respectiv) revoltat de faptul că pentru tăinuire poți să iei 16 ani de pușcărie. Mi se pare aberant să primești o asemenea pedeapsă pentru că n-ai vrut să îți dai în gât un prieten și am această părere chiar și după ce am aflat adevărata poveste din spatele figurii timide a pușcăriașului umil. Tânărul nostru care s-a ales cu păcatele iertate de Mihaela Rădulescu, practic, o sfântă, n-a tăinuit de fapt nimic. A fost cât se poate de implicat în acea oribilă crimă fiind cel care țintuia o fată în timp ce altul îi tăia gâtul dintr-o parte într-alta. Complice să îi spui și e prea puțin. E cât se poate de făptaș. Pe lângă că desenează ca o cizmă.

Eu chiar cred că oamenii se pot schimba. Mai ales în pușcărie. Cred în potențialul de reabilitare al fiecărui om și încerc să am cât mai puține prejudecăți, să îi dau și a doua șansă. Când vii însă în fața a 2-3 milioane de telespectatori și minți cu atâta nerușinare nu mai meriți nici măcar șansa la o eliberare condiționată. Îți meriți fiecare zi din pedeapsa dată de judecător. Închipuiți-vă care ar fi fost reacția publicului și a juriului, înșelat cu atâta ingeniozitate de acest nemernic.

– Vai, ce frumos desenezi. Ce poveste frumoasă între tine și sora ta care te-a ținut în viață în spatele gratiilor. Spune-ne, dragul nostru, pentru ce ai fost închis 16 ani?

– Păi i-am strâns unei fete brațele la spate și-am ținut-o nemișcată până când prietenul meu i-a tăiat gâtul pentru că n-avea să îi dea înapoi cei 200 de euro împrumutați. După care am trântit-o pe jos, cu gâtul despicat, și am lăsat-o acolo să moară.

– …

Ia, ego te absolvo asta, Mihaelo. Nu că ar fi vina ei, în vreun fel. Sunt convins că femeia a fost sincer mișcată de povestea asta. Repet, și eu m-am revoltat ascultând minciunile tânărului. Vina e a producătorului, scenariștilor, care l-au trimis pe scenă pe acest jumatate-de-criminal fără să îi verifice povestea. Sau cel puțin sper ca motivul să fie incompetența echipei. Pentru că dacă au făcut chestia asta intenționat, dacă știau povestea din spate și au ales să o arunce pe scenă doar ca să câștige încă o rundă de reclamă gratuită după episodul adolescentelor grase au depășit și ultimul prag al jegoșeniei.