Schi sau snowboard?
|Asta e o dilemă pe care tare mulți o au, de ce să se apuce, de schi sau de snowboard? Care dintre cele două sporturi e mai greu? Care se învață mai ușor, care mai greu? Care doare mai tare, care mai puțin? Și, cea mai mare dilemă, cum e trecerea de la unul la altul?
âncercăm să le lămurim pe toate. Din start, nu știu să mă dau pe placă. Tăt ce vă spun aici sunt impresii culese de la unii și de la alții. Plănuiam să mă apuc de snowboard anul acesta, dar pentru asta e nevoie de barem 4-5 zile legate de antrenament, zile pe care nu le am disponibile. Eh, rămâne pe sezonul viitor.
Schiatul e mai ușor de învățat. Faptul că picioarele sunt independente te ajută în primele zile pe pârtie la păstrarea echilibrului. Opțiunile de căzut sunt mai multe și, oooo, vei cădea din plin. Apoi, cel mai mare avantaj al schiorului începător, poți urca mult mai repede pârtia cu teleschiul decât o va face un snowboarder. Și cum majoritatea pârtiilor au teleschiuri, avantaj schiori.
Snowboardul nu e mult mai dificil de învățat, doar că necesită o doză mai mare de curaj și de stăpânire de sine. Prima impresie e că e imposibil să îți păstrezi echilibrul cu ambele picioare legate de placă. Opțiunile de cădere sunt două, în bot sau în cur și ambele dor al naibii de tare. Urcatul cu teleschiul e un adevărat chin până prinzi șpilul. Oricum, se poate face într-un singur mod, cu piciorul din față în legătură și cel din spate liber. O să ai de pedalat.
Dar cea mai mare întrebare, care mi-o pun și mie, e cum e să treci de la schi la snowboard? ânvățat cu picioarele independente, cât de greu de adaptezi la noul stil? Din lipsă de experiență în domeniu și ca să nu dau dume gratuite, l-am întrebat pe cel mai profesor în snowboard din România, Andy Fazekas. Multiplu campion național, unul dintre cei mai buni snowboarderi din Europa. „Per total sunt mai multe avantaje dacă știi să schiezi. Ești obișnuit cu panta, cu alunecarea iar psihic, ai mai multă încredere când te sui prima dată pe placă. Dar e foarte important să înveți ABC-ul de la un profesionist. Cu elevii mei reușesc ca după trei-patru ore, să coboare pârtia. Cu niște căzături, ce-i drept”, zice Andy.
Socotind că echipamentele costă cam tot pe acolo, că e schi, că e snowboard, concluzionez: nu știu să răspund la întrebarea din titlu. Trebuie încercat.
Nu schiez foarte bine, dar am pus schiurile-n picioarele de pe la vreo… opt ani. Åži cum prind o iarnă mai faină, cum caut să exersez. Dacă stau trei zile pe pârtie în a treia zi deja-s ÅŸmecheră.
Cu placa am făcut cunoştinţă acum vreo cinci ani. Aveam mare încredere în mine şi nu-mi era frică să cad. Anul ce-a urmat m-am moleşit. Am tras o căzătură de mi-a sărit căciula din cap şi m-am panicat. Al treilea an am zis No, du-te naibii de scândură!
Cert e că e mai secsi snowboardingul :))
Atât.
Care cu ce se obisnuieste. Io m-am apucat de snowboard acum v’o 6 – 7 ani pentru ca prietenu care m-a atras catre sporturi de iarna se dadea cu placa. Deci in alegere intra clar de tot si anturajul. Cred ca e indiferent de ce te apuci, DAR APUCA-TE ! In ultimii ani am convins o cohorta de oameni sa se apuce de sporturi de iarna in loc sa stea in varfu patului si sa se planga ca-i frig afara.
De asemenea recomand stransu curelei in timpul anului si plecat o saptamana in Austria la ski o data pe an. Timpul de invatare se va injumatati si experienta merita toti banii.
Mie-mi pare tocmai invers. La ski unde picioarele sunt libere sunt mai multe sanse sa o ia razna. N-am reusit sa invat sa schiez desi am incercat de cateva ori. Pe placa insa a fost mult mai usor. De la prima incercare am simtit ca in sfarsit am si eu un sport de partie. Si pe el il recomand since.