Cu Betmenii la Paltinis

No na, că tot ajunsăi să scutur un pic zăpada şi prin Păltiniş. Luat de dimineaţă cei doi Betmeni, aşteptat după unul dintre ei pân şi-a făcut loc în stomac de-o bere, ălălaltu, surprinzător – gata la timp şi hopşa pe pârtie la Păltiniş. Foarte inteligentă decizie de-a merge în timpul săptămânii. De-abia dacă eram vreo 20 de oameni până să se inunde telescaunul de picii de la şcoala de schi. Geniali copiii.
Bunele. Pârtia surprinzător de ok. O ţârucă de gheaţă, aşa cât să-ţi dea niscaiva emoţii şi să-i pună din când în când în cur pe Betmeni. Pe unul aproape că l-am prins pe cameră căzând. Cum ningea, către final se acoperise şi gheaţa şi se schia nemaipomenit de bine. Preţul la telescaun a rămas acelaşi, adică tot 6 lei. E trecut la bune pentru că măcar n-a fost majorat. Ăăăăă, să mă mai gândesc, nope. Cam atâtea bune. În rest…
Relele. Aş începe cu taxa de pişare, aşa, mai pe româneşte. Adicătelea, ristorantul cu sandwichuri de sub telescaun vinde bere, suc, apă, cafea şi ceai, toate la preţ de Hilton. Să le bagi pe gât e bine. Când vine vorba să le pişi, păi numa pe bani le poţi pişa. Gogoloaţele de pe pârtie sunt semn bun că zăpada n-a văzut ratrak de ceva zile încoa. Nu că ar fi foarte deranjant, dar pentru un începător nu e foarte simplu să le ocoleşti. Nenii şi tantile de la telescaun. De-un mojicism nemaipomenit, nu ne-au scos din lătrături şi răsteli. Că deh, ne făceau un serviciu urnind telescaunul din loc ca să avem noi ce plăti pentru o tură de schiat. Hai să nu-mi fac sânge rău că apa vin nu se face oricât şi-ar bate lumea gura. Una peste alta, chiar vă recomand să mereţi zilele astea la Pălti. Cu dopuri în urechi ar fi perfect.